sursa foto: www.mediafax.ro

Ziarul „Jurnalul naţional” vine astăzi cu o propunere absolut incredibilă: „Propunere Jurnalul: Eliberaţi-l pe Stănculescu”. Publicaţia militează, aşadar, pentru eliberarea din închisoare a lui Victor Athanasie Stănculescu. Articolul apare după ce, săptămâna aceasta, instanţa a amânat judecarea dosarului în care Stănculescu cerea întreruperea pedepsei.
Stănculescu, „general al Armatei Române” (eventual, fost general), este acum un „bătrânel”, care a greşit în urmă cu 20 de ani, iar justiţia pur şi simplu se decredibilizează ţinându-l în închisoare acum, când a ajuns la o vârstă atât de înaintată şi „numai pericol public nu s-ar numi”, se spune în articol. Este publicată chiar şi o listă lungă a bolilor de care acesta suferă. Printre acestea regăsim: gastrită, constipaţie şi hemoroizi.
În 15 octombrie 2008, instanţa supremă a repins recursurile lui Stănculescu şi Chiţac, aceştia rămânând cu 15 ani de închisoare fiecare, în dosarul revoluţiei de la Timişoara (sentinţă pronunţată în 4 aprilie 2007). Imediat după aceasta, atât Chiţac, cât şi Stănculescu au cerut întreruperea pedepsei, pe motive medicale. În cazul lui Stănculescu, Institutul de Medicină Legală a respins cererea, menţionându-se că stadiul evolutiv al afecţiunilor de care suferă acesta necesită tratament medical de specialitate, tratament care poate fi realizat în cadrul reţelei sanitare a penitenciarelor. În condiţiile respectării indicaţiilor terapeutice, specialiştii au apreciat că evoluţia acestor afecţiuni este aceeaşi, indiferent dacă Stănculescu se află în detenţie sau în stare de libertate.

Întrebare: cum de poate fi „plimbat prin instanţe şi ţinut după gratii” un „bătrânel”?
Răspuns: pentru că acest "bătrânel" se face vinovat de omor deosebit de grav

Bolile grave de care suferă şi vârsta înaintată sunt două argumente pentru ca acesta să fie eliberat. Un altul este acela că există criminali, infractori periculoşi care nu sunt după gratii, iar acest „bătrânel” este aruncat cu cruzime în închisoare, „plimbat prin instanţe şi ţinut după gratii”, potrivit imaginii plastice pe care ne-o oferă articolul respectiv.
S-a tot spus că justiţia nu e (mereu) imparţială, că durează mult prea mult până se ajunge la o sentinţă. S-a mai spus că se aranjează lucruri, pe principiul „o mână spală pe alta” sau altele de acelaşi fel. Dar să vină o publicaţie naţională şi să militeze pentru eliberarea unuia dintre cei mai  vinovaţi de moartea atâtor oameni în 1989, aceasta este o atitudine imposibil de înţeles. Nici măcar nu contează cine semnează articolul, atâta timp cât publicaţia îşi asumă opinia şi pledoaria pro Stănculescu.
Şi ce dacă e bătrân? Bătrâneţea o fi vreo modalitate de a scăpa de răspundere, o vârstă la care devii intangibil? Şi ce dacă e bolnav? În 1989 era sănătos, s-a putut „mişca” în voie (poate ar fi putut chiar avea grijă de copii), iar acum e bolnav şi trebuie iertat? Şi ce dacă sunt infractori încă nepedepsiţi? Dacă acesta iese din închisoare, va fi unul în plus.
Au trecut deja 20 de ani de la Revoluţie, Stănculescu are 80 de ani şi 12 boli, aşa că trebuie eliberat. Cam aşa sună pledoaria pentru Stănculescu. Cum a ajuns un cotidian central (indiferent de proprietarul său) să ceară clemenţă pentru Victor Athanasie Stănculescu nu ştim, dar, iată, este posibil.
Mai amintim că Victor Athanasie Stănculescu a fost condamnat la 15 ani închisoare pentru omor deosebit de grav şi la şapte ani şi şase luni pentru tentativă la omor deosebit de grav. Acesta execută, prin contopire, pedeapsa cea mai mare, la care se adaugă degradarea militară. Aşadar, acest bătrânel bolnav ar trebui iertat, că doar au trecut 20 de ani de când a săvârşit fapte care se încadrează în infracţiunea de omor deosebit de grav.

Delia GRIGORE

foto: Victor Athanasie Stănculescu, în anul 1982, la o aplicaţie militară, în timp ce îi săruta mâna Elenei Ceauşescu
sursa foto: www.frontpress.ro