Pentru că nu ştim să ne purtăm civilizat şi să păstrăm curăţenia pe unde trecem, este nevoie să ni se impună anumite norme de comportament şi să ni se stabilească sancţiuni, atunci când încălcăm aceste norme. În plan local, potrivit unei Hotărâri de Consiliu Local (HCL 371/2007), încasăm amendă (în cazul în care suntem prinşi, evident), dacă: aruncăm pe jos hârtii, tot felul de resturi, coji de seminţe. Amendă mai mare să dă pentru distrugerea spaţiilor verzi, a băncilor, a coşurilor de gunoi, etc. Şi dacă murdărim băncile, spre exemplu, suntem amendaţi. Adică dacă ne aşezăm cu picioarele pe ele. În mod normal, lucrurile astea, oricum, nu ar trebui să le facem. Sau bunul-simţ nu ar trebui să ne lase să le facem. Când nu ai bun-simţ, însă, cine să te mai oprească?
Ia să vedem câteva exemple sau câteva exemplare venite direct de la stână. Zilele trecute, agenţii comunitari, patrulând, au prins pe unul care a aruncat pe jos resturi de la mâncare şi coji de seminţe în staţia RATT de lângă Catedrală. Alţii au fost amendaţi pentru că au aruncat chiştoace de ţigări din maşină, în timp ce erau în trafic, altul pentru că s-a urcat cu picioarele pe bancă. Interesant este că, spun agenţii comunitari, nici unul dintre aceştia nu a fost nici măcar surprins de amenda primită, toţi ştiind că au încălcat legislaţia locală (respectiv, că nu a fost "bine" ce au făcut), aşa că au primit amenda fără a protesta în vreun fel. Dar, atenţie, au promis că nu vor mai face aşa ceva!? Comic, dacă nu ar fi atât de trist. E posibil ca aceia care sunt sancţionaţi să aibă grijă, din acel moment, să îşi ţină în frâu instinctele. Dar ceilalţi? Câţi sunt prinşi? Numai dacă ne gândim câte bănci scrijelite, distruse, coşuri, la fel, şi altele vedem pe fiecare stadă, în fiecare parc din oraş, ne dăm seama câţi asemenea „contravenienţi” sunt în oraş sau măcar trec pe aici şi lasă urme vizibile.
Ce ne facem cu aceia care nu sunt prinşi? Cu aceia care se amuză dând foc unui coş de gunoi sau nici măcar nu sesizează că au aruncat o hârtie pe jos?
Pentru că am văzut pe stradă destul de des „domni” care au asemenea îndeletniciri, facem precizarea: şi scuipatul pe domeniul public se sancţionează. Cine doreşte, poate să facă, în schimb, acest lucru acasă, în sufragerie, în dormitor, în bucătărie, acolo unde nu e domeniu public.
Delia GRIGORE








OPINIE



Pieţele, un loc în care se poate măsura gradul de civilizaţie.
În unele cartiere mărginaşe, mizeria domneşte în curţile oamenilor.
Se fură ca-n codru arbori tineri plantaţi în oraş, se distrug coşuri de gunoi, bănci şi orice altceva se poate.
