Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

CULTURĂ

Vremea a venit!

Scris la: 21.10.2014, de: Mimo OBRADOV Print

Foto 1

O parte, despre care eram deja convinşi că va fi sortită uitării, a culturii alternative a acestui oraş cîndva generos, a prins deodată viaţă şi a bătut hotărît la poarta neuitării care i s-a deschis. După „o parte” vine şi a doua. Cea electrică. Pro Musica în varianta rock.

Pro Musica 41*, 05.10.2014 sala Capitol, Timişoara

Precum vremuiesc versurile şi cum n-au încetat să spere cei atinşi de magia unor (ne)vremuri în care să fii altfel era un sacrificiu, Muzica s-a dovedit a fi arta, refugiul în care vremea nu mai conta în trăirea, sensibilitatea şi înţelegerea felului de a (se) exprima a celor care nu au vrut nimic mai mult şi mai firesc decît să fie liberi. Dacă nu pot să spun ceea ce gîndesc am să cînt! Dacă mi-e îngăduit, am s-o fac pe versurile lui Eminescu! „Vreme trece, vreme vine/ toate-s vechi şi nouă toate...” Vremea a venit. În seara zilei de 5 octombrie a anului 2014, la sala Capitol a Filarmonicii Banatul din Timişoara: Pro Musica 41. Pentru cei care au fost acolo lectura acestui text s-ar putea opri aici. Am fost (şi eu) acolo. Şi am o problemă. Am rămas acolo. Nu pot să mă smulg, să scap din acel tainic vîrtej care m-a supt asemenea unui vampir energetic în praful de magie explodat după atîţia ani. Nu după 21, de cînd a fost acel concert jubiliar din 1993 în care Pro Musica aniversa 20 de vibraţii, ci după o viaţă de 41 de ani în care am apucat să mă cunosc şi să-i înţeleg mai bine pe cei din jurul meu; prin simpatie, empatie şi ...entropie. Societatea Rockerilor Anonimi. Se mai întîlnesc supravieţuitorii anilor ’70-’80 şi ating, fac să tremure corzile memoriei… “Glossa” (oh, ne-am săturat, e ca un lanţ de aur expus de fiecare dată cînd încercăm să ne descătuşăm) ne readuce la condiţia de muritori peste care trec vremurile. Eminescu? Nu. Este Pro Musica. E cîntecul, zvîcnetul unei generaţii căreia nu i-a fost permis să se exprime liber prin propriile cuvinte şi l-au ales pe Eminescu. În momentul cînd scriu asta realizez că nici astăzi nu le este îngăduit tinerilor să spună ce gîndesc dacă vor să înhaţe momeala. Oamenii sînt învăţaţi să mintă, să zîmbească, să fie de acord. Celor de atunci nu le-a putut fi refuzat Luceafărul poeziei şi limbii româneşti. Geniul pustiu a lovit formaţia care trebuia să aibă un lider ales din mers, pe podul dinspre Piaţa Sf. Maria. De atunci el şi-a asumat o răspundere ca o cruce modelată din muzică, o atitudine a mesajului prin inefabilul artei care l-a apăsat şi l-a determinat să tragă frîna în 1993. După fabulosul eveniment din sala Olimpia a ales altceva. Dar nu s-a oprit, a luat-o de la capăt. Într-un alt film. Vremurile s-au schimbat; o vreme a trecut, alta a venit. Iar după 21 de ani de la acel eveniment ne-am adunat cu toţii, mari şi mici, pletoşi bărboşi cărunţi şi imberbi, în spaţiul în care unii dintre noi şi-au modelat afinităţile. Prima parte, cea acustică, a concertului de revenire ne-a năucit. Am fost transpuşi, ca într-o magie, poveste minunată pe care unii au trăit-o şi nu sperau s-o retrăiască, iar alţi au retrăit-o fără să fi trăit-o vreodată. „Glossa”, „Calendarul”, piese din opera folk „Creanga de cireş”, cu „Balada celor doi soldaţi”, poemul folk rock „11 septembrie”, atît de actual şi incisiv şi acum în aceste vremuri de cădere. Pauza de un sfert de ceas a fost insuficientă pentru a ne reveni. Am fost martorii unei recuperări culturale, a unei „upgradări”, cum ni s-a spus de pe scenă. O parte, despre care eram deja convinşi că va fi sortită uitării, a culturii alternative a acestui oraş cîndva generos, a prins deodată viaţă şi a bătut hotărît la poarta neuitării care i s-a deschis. După „o parte” vine şi a doua. Cea electrică. Pro Musica în varianta rock. De la „Zările gri”, la o versiune maestrală a baladei „Şi dacă...” ale cărei tristeţi neresemnate au fost amplificată cu proiecţiile chipurilor celor care au însemnat prin viaţa şi arta lor muzica şi cultura alternativă românească, la piesele „Rockului baroc” şi la cîteva coveruri (între care surprinzător şi nou ca abordare a fost cel al pieselor Brain Damage/Eclipse ale grupului Pink Floyd), pînă la „Glossa” electrificată şi „Timişoara” cu o mie de voci, cei de pe scenă ne-au plimbat într-un trip intens, pe alocuri extins cu solouri de tobe, percuţie şi bass, cu o destinaţie bănuită dar greu de conştientizat în timp real: aparteneţa la un filon cultural, la o atitudine, la o regiune, la un oraş: Timişoara. Am cîntat toţi acest refren şi am uitat că astăzi a fost ieri, că mîine va fi luni, că 41 peste 71 de zile vor fi 42 de ani, că anii, iată, trec, că „vreme vine, vreme trece”, dar aici „noi nu plecăm, noi nu murim” pentru că avem nişte repere.


* Deliberat, în această cronică nu apare nici un nume. Toţi cei care au înfăptuit acest miraj se ştiu, îi ştim, vor fi ştiuţi. Acesta este un text eşuat: din obiectiv în subiectiv, din subversiv în obsesiv, din despre muzică înspre promuzică, un rateu asumat prin satisfacţia faptului împlinit.

foto: Vic Rudan

de Mimo OBRADOV

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play