Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

CULTURĂ

Cu noi, Pro Musica 41

Scris la: 17.09.2014, de: Mimo OBRADOV Print

Foto 1

Prezent, zilele trecute, la repetiţiile formaţiei pentru concertul de revenire pe scenă din 5 octombrie la sala Capitol, am trăit senzaţia unui deja vu. Am simţit şi am recunoscut spiritul acela ludic, auzind glumele şi comentariile hazoase pe care şi le împărtăşeau adolescenţii de ieri, acum hirsuţi, cu bărbile şi pletele (cine le mai are) încărunţite. Pro Musica este aici şi a fost în toţi aceşti ani de „vreme trece, vreme vine” în care membri grupului nu au mai cîntat dar au trăit împreună. Cu noi.

Dacă în timpul războiului au fost cu toţii, indiferent de aparteneţa socială sau politică, într-un fel sau altul afectaţi şi au avut de suferit, după instaurarea regimului comunist cei care aveau să fie supuşi chinurilor în temniţe, să treacă prin trauma deposedării şi a deportărilor erau, în cea mai mare parte, oamenii buni, harnici, organizaţi, cu mintea deschisă, cu gospodării bogate. Ei au stîrnit invidia celor parveniţi şi înregimentaţi. La debutul anilor 1970 o nouă generaţie a început să se trezească, să-şi deschidă pîlnia şi să descopere libertatea de expresie prin artă, mai ales prin muzică, pentru că aceasta nu putea fi oprită de nici un fel de bariere şi graniţe. Cei dinainte, adunaţi în jurul formaţiilor Phoenix şi Clasic XX/ Progresiv TM, ne-au arătat că se poate şi altfel, că există alternativă la ceea ce era oficial promovat şi impus. Dacă ei au început cu The Shadows, The Beatles, The Rolling Stones, The Animals, The Yardbirds.., noi i-am descoperit cu un deceniu mai tîrziu pe Led Zeppelin, David Bowie, Alice Cooper, Lou Reed, T. Rex... Gusturile muzicale, afinităţile estetice, literatura ne-au apropiat şi au atins corzile ce-au vibrat atît de bine (aşa ni se părea nouă atunci) în mîinile unor prieteni încurajaţi astfel să înfiinţeze trupe şi să cînte, să exprime ceea ce simţeam. Pro Musica a fost una din aceste formaţii născute în atmosfera pătrunsă de neliniştea şi creativitatea naivă dar sinceră a anturajului. La început a fost folk, muzică acustică, pentru că nu se găseau instrumente şi aparatură performantă pentru rock electric. La clubul Universităţii, la Casa Studenţilor, la Lira, apoi la Casa Tineretului s-au organizat tot mai multe evenimente, cu precădere studenţeşti, în care s-a cîntat folk, s-a jucat teatru, s-a recitat poezie. Astfel s-a format o mică scenă, un modest curent cultural care a permis şi expresia voalată prin metafore a atitudinii noii generaţii faţă de realitatea cenuşie. Alternativa a devenit o posibilitate reală. Pro Musica s-a distins de la bun început printr-o abordare mai serioasă atît a muzicii cît şi a textelor. Era pe atunci o modă să pui pe note versuri ale marilor poeţi români, să le cînţi acompaniat de chitara acustică, să apari la cenacluri literare itinerante, însă modul în care Pro Musica a îmbogăţit semnificaţiile şi sensibilitatea poeziei lui Eminescu a fost impresionant, a deschis porţile pentru proiecte mai complexe: poeme de folk progresiv cu mai mulţi instrumentişti, cu mişcare scenică, pantomimă, tineri actori recitatori, spectacole puse în scenă cu regie. Am urmărit fascinaţi opera folk Creanga de cireş şi poemul spectacol 11 septembrie. Concertele au devenit evenimente iar la un moment dat s-a întîmplat inevitabilul. Percuţia s-a transformat în set de tobe, contrabasul în chitară bas, pianina în pian electric iar vioara în chitară electrică. Pro Musica s-a transformat în trupă rock! Cu noul concept şi sound grupul s-a impus încă de la prima ediţie a festivalului Tim Rock. De la coveruri după The Doors, Joe Cocker, The Rolling Stones şi versiunile electrificate ale cîntecelor din perioada folk pînă la compoziţii proprii a fost doar un pas iar atunci cînd acesta s-a făcut muzicienii au venit cu un concept original. Elaborat cu pasiune, aparent sofisticat dar adaptat ideal expresiei unei trupe electrice, a fost lansat rockul baroc. Dacă cei de la Phoenix, după dizolvarea primei formule beat în urma plecării din ţară a frontmanului, au inventat rockul etno, românesc, cei de la Pro Musica au deschis un nou capitol în muzica autohtonă cu un rock progressive inspirat din muzica renascentistă şi cea clasică. Din păcate calităţile lor şi ceea ce au reuşit în plan artistic nu a fost sprijinit şi recunoscut la adevărata valoare. Discurile şi înregistrările radio nu au reuşit să surprindă şi să redea magia şi forţa muzicii lor originale. Am scos din raft vinilurile Formaţii rock nr. 9: Pro Musica/ Accent, disc splitat pe care timişorenii ocupă o faţă a LP-ului şi Rockul baroc. Le-am reascultat după multă vreme. Ştiam că, la timpul apariţiei lor, în anii 1980, nu am fost mulţumit de calitatea imprimării şi a producţiei sunetului, dar acum, cînd tehnica studiourilor şi a masterizării au evoluat aproape grotesc, am fost plăcut surprins să aud acele vechi înregistrări de pe jumătatea albumul din seria Formaţii rock, simple dar de mare acurateţe, de parcă aş fi înghesuit într-o încăpere mică alături de cei care cîntă. Audiţia albumului Rockul baroc, în schimb, am dus-o cu greu pînă la capăt. Nu din cauza calităţii muzicii, a cîntecelor, ci a modului cum au fost mixate imprimările, mai ales partea vocală. Nu am lipsit de la concertele formaţiei în Timişoara, am ajuns chiar şi la Jebel cînd au oferit un dar din har celor internaţi la spitalul de psihiatrie. Pasărea P/Proteul pasăre, Metamorfoza, Zările gri, Curcubeul, apoi Glossa în variantă rock, Şi dacă, Dintre sute de catarge au fost creaţii care au adăugat o tuşă nouă însă profundă în creaţia muzicală autohtonă. Este o împrejurare fericită că după atîţia ani cei care le-au realizat sînt în măsură să le scoată din sertarele mai puţin umblate ale sufletului, să le facă, într-un fel, dreptate, căci multe dintre aceste cîntece nu au avut parte de imprimări care să le pună în valoare calităţile. Doar cei care au fost prezenţi la sute de cîntări şi repetiţii ştiu ce valori poartă această muzică. Prezent, zilele trecute, la repetiţiile formaţiei pentru concertul de revenire pe scenă din 5 octombrie la sala Capitol, am trăit senzaţia unui deja vu. Am simţit şi am recunoscut spiritul acela ludic, auzind glumele şi comentariile hazoase pe care şi le împărtăşeau adolescenţii de ieri, acum hirsuţi, cu bărbile şi pletele (cine le mai are) încărunţite. Pro Musica este aici şi a fost în toţi aceşti ani de „vreme trece, vreme vine” în care membri grupului nu au mai cîntat dar au trăit împreună. Cu noi.                                                      

de Mimo OBRADOV

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play