Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

BANAT

Unificarea Partidului Naţional Român şi activitatea sa pentru întregirea Regatului României

Scris la: 30.04.2014, de: Cornel-Florin SERACIN Print

Foto 1

Partidul Naţional Român este cea mai veche formaţiune politică ce a apărut în spaţiul românesc, având drept obiectiv principal apărarea drepturilor românilor de pe teritoriile ocupate de Imperiul cezaro-crăiesc şi unificarea acestor teritorii cu Regatul României.

Partidul Naţional Român este cea mai veche formaţiune politică ce a apărut în spaţiul românesc, având drept obiectiv principal apărarea drepturilor românilor de pe teritoriile ocupate de Imperiul cezaro-crăiesc şi unificarea acestor teritorii cu Regatul României. După unificarea sa, Partidul Naţional Român, creat pe teritoriul fostei monarhii habsburgice, şi-a intensificat activitatea pentru apărarea românilor majoritari în Banat şi Transilvania, coordonându-se foarte bine cu evoluţia vieţii politice şi statale din Regatul României.

Etapele constituirii P.N.R.

La începuturi, Partidul Naţional Român se constituie ca o grupare politică a elitelor, care are drept obiectiv principal continuarea activităţii înaintaşilor ce au militat în eroicul an 1848 pentru unirea tuturor românilor într-un stat naţional, dreptate socială şi drepturi democratice pentru toţi românii.
Se cunoaşte foarte bine faptul că în 1859, la 24 ianuarie, se constituie statul naţional român, acesta cuprinzând doar o parte din teritoriile locuite de români (Ţara Românească şi Moldova), restul teritoriilor româneşti, Banatul, Transilvania, Bucovina, Basarabia etc. au rămas în componenţa unor imperii vremelnice care nu ofereau românilor, majoritari pe aceste teritorii, drepturi egale cu celelalte naţionalităţi ce vieţuiau aici.
Românii din Banat strâng rândurile în jurul familiei Mocioni şi, animaţi de dorinţa dreptăţii sociale, în anul 1869, pun bazele Partidului Naţional Român din Banat şi Crişana. Bineînţeles că fondatorii acestei formaţiuni politice din Banat nu au uitat eroicul an 1848, an care a avut un ecou puternic şi în rândurile românilor bănăţeni. Amintim aici Adunarea Naţională de la Lugoj, iunie 1848, adunare la care participă peste 10.000 de persoane şi  în care se adoptă un program de revendicări politice şi religioase definitorii pentru năzuinţele românilor de aici. Dintre revendicările solicitate amintim: recunoaşterea naţionalităţii românilor, introducerea limbii române în administraţia din Banat, poporul să depună jurământ pentru frăţietate, patrie şi pentru naţionalitate română, desprinderea Bisericii române din Banat de Mitropolia sârbă etc.
Momentul organizării politice a românilor se iveşte la puţin timp după înfiinţarea imperiului dualist austro-ungar, după anul 1867. La conferinţa ce a avut loc în februarie 1869, la Timişoara, s-a decis înfiinţarea Partidului Naţional Român din Banat şi Crişana, Alexandru Mocioni fiind ales ca preşedinte al acestei formaţiuni. Mocioni provenea dintr-o veche familie macedo-română, care şi-a lăsat amprenta asupra Banatului, atât prin activitatea sa politică, cât şi culturală. Activismul a fost tactica politică a noii formaţiuni.
În Transilvania, Partidul Naţional Român avea să se constituie în acelaşi an, 1869, în luna martie, având drept obiective drepturile legitime, individuale şi naţionale ale românilor de aici. Formaţiunea politică din Transilvania se va constitui în urma conferinţei fruntaşilor politici români de aici, întâlnire ce a avut loc la Miercurea Sibiului. Conducerea Partidului Naţional Român din Transilvania a revenit lui Ilie Măcelariu, pasivismul fiind adoptat ca tactică politică.
Principiile Partidului Naţional Român din Transilvania se regăsesc în cele 16 puncte ce au fost formulate în timpul Adunării de la Blaj din mai 1848. Dintre acestea amintim: libertatea, egalitatea şi independenţa naţională, înfiinţarea de şcoli româneşti, independenţa bisericii etc.
După mai puţin de o lună de la apariţia acestor formaţiuni politice, autorităţile austro-ungare au interzis activitatea lor, pe motiv că nu pot exista „partide naţionale”.

Unificarea Partidului Naţional Român

Măsurile luate de autorităţile imperiului dualist nu au putut stinge activitatea celor două formaţiuni politice înfiinţate în 1869. Ele au continuat să se manifeste, puternica lor emulaţie fiind încurajată şi de creşterea prestigiului României, odată cu dobândirea Independeţei (mai 1877) şi cu proclamarea Regatului (martie 1881).
Problema organizării politice unitare a Partidului Naţional Român s-a pus încă din anul 1880, atunci când, la Conferinţa de la Sibiu, mai mulţi fruntaşi ai P.N.R. decid că se poate desfăşura o activitate mai bună doar în condiţiile unificării celor două partide, din Banat şi Transilvania, adoptându-se în acest sens textul unei hotărâri ce recunoşte această necesitate. Pe baza acestei hotărâri a fost convocată Conferinţa generală a alegătorilor români (anul 1881 avea să fie an electoral pentru alegerea reprezentaţilor în paramentul de la Budapesta), conferinţă ce avea să dezbată: atitudinea alegătorilor faţă de apropiatele alegeri parlamentare; organizarea P.N.R.-ului; stabilirea unui program analog de acţiune a românilor din Banat şi Transilvania.
Conferinţa pentru unificarea P.N.R.-ului a fost convocată la 12 mai 1881, la Sibiu, argumentul necesităţii acestei unificări a pornit de la experienţa şi învăţămintele românilor de peste Carpaţi, finalizate în Unirea Principatelor. Iată cum se vorbea pe atunci despre necesitatea unificării politice a P.N.R.: „Poporul şi Patria sau Ţara întreagă românească a avut şi ea multe şi mari şi grele lupte şi necazuri de îndurat tocmai ca şi noi; şi ea, România, toate acestea le-a învins numai şi numai prin unire şi prin iubire frăţească. De ce să nu se unească şi românii din Ungaria cu toţii la un program şi la una şi aceeaşi faptă? Ca atari să-şi ia de exemplu puterea şi ţinuta românilor din învecinatul Regat român”.
Conferinţa de la Sibiu ce avea să unifice politic cele două formaţiuni politice din Banat şi Transilvania s-a desfăşurat între 12-14 mai 1881, iar la ea au participat 155 delegaţi, din care 52 erau din Banat. Fruntaşul bănăţean al P.N.R., Vincenţiu Babeş, face, în timpul acestei Conferinţe, o analiză obiectivă a situaţiei social-politice a românilor din imperiul dualist austro-ungar, condamnă nenumăratele abuzuri şi ilegalităţi, numeroasele legi votate de autorităţile imperiale, „mai toate precalculate în contra noastră, în contra dezvoltării şi prosperităţii noastre, ca români”.
În urma unor lungi dezbateri, Conferinţa naţională de la Sibiu a adoptat tactica pasivistă faţă de alegerile dietale pentru românii din Transilvania, iar pentru alegătorii români din Banat şi vestul Transilvaniei s-a acceptat oportunitatea participării la alegeri. Reprezentanţii românilor ce aveau să fie trimişi în Dietă aveau datoria să demonstreze că „apăsările şi nedreptăţile nu au stins, ci au aprins pofta de libertate, lupta pentru dreptate”.

Scurtă prezetare a activităţii Partidului Naţional Român după unificare

Încă din anul unificării, 1881, Partidul Naţional Român a desfăşurat activităţi care să pună în practică deciziile Conferinţei de la Sibiu. Bineînţeles, aceste activităţi au avut de întâmpinat numeroase piedici din partea autorităţilor imperiului dualist austro-ungar. Alegerile parlamentare din 1881 au fost însoţite de numeroase abuzuri ale autorităţilor imperiale, dar, la sfârşitul campaniei electorale pentru acele alegeri, deşi a fost ales un singur deputat român-bănăţean cu program naţional, generalul Traian Doda, mişcarea românească din Banat a ieşit cu un câştig de netăgăduit. În numeroase cercuri electorale s-a realizat o adevărată mobilizare a alegătorilor români-bănăţeni, aceştia susţinând candidaţii P.N.R. şi implicit programul acestui partid.
De remarcat analiza realizată de ziarul „Luminătorul” asupra rezultatelor alegerilor parlamentare din 1881, care preciza corect următoarea semnificaţie: „Putem să spunem în auzul lumei că, concluzul Conferinţei din Sibiu pentru activitatea în părţile banatice-ungare a fost numai o apucătură strategică, o încercare de recunoaştere spre a ne convinge. Acest scop s-a ajuns. Am câştigat prin rezultatul alegerilor, respectiv prin purtarea celor de la putere... Dacă cei de la putere s-au angajat nedeslipibili capriciului şi forţei brute, noi vom continua a aprinde tot mai multe făclii ale dreptului şi adevărului nostru etern”.
Mişcarea naţională din Banat şi Transilvania a continuat să se dezvolte în anii următori, având ca temelie sprijinul dat de forţele sociale româneşti programului şi tacticii Partidului Naţional Român.  Această activitate s-a aflat într-o neîncetată confruntare cu acţiunile represive ale cercurilor conducătoare din imperiul dualist. Sunt trimise unităţi jandarmereşti suplimentare în diferite localităţi româneşti; conducătorii mişcării naţionale sunt puşi sub urmărire, acţiunile politice sau culturale ale românilor sunt supravegheate tot mai mult de către autorităţi; au loc, din partea autorităţilor imperiale, percheziţii domiciliare pentru găsirea „materialelor de propagandă naţională”.
Activitatea naţională a românilor bănăţeni, la fel ca și cea a românilor transilvăneni, a fost influenţată după anul 1883, an în care Regatul României a semnat un tratat secret cu imperiul dualist austro-ungar. Acest tratat nu a împiedicat Regatul României să spijine activităţile pro-unioniste ale românilor bănăţeni. Activitatea pro-unionistă din Banat a avut după 1883 unele caracteristici mai deosebite. Regatul României, din considerente de ordin extern, nu a mai putut interveni în mod direct în toate cazurile pentru favorizarea activităţii pro-unioniste de aici. Activitatea bănăţenilor va evolua mai departe pe coordonatele mişcării naţionale pentru realizarea dezideratului secular, statul naţional unitar român.
În cuprinsul activităţii pro-unioniste a românilor bănăţeni din P.N.R. se remarcă poziţia şi atitudinea lor faţă de fraţii de acelaşi crez din Regatul României. Fruntaşii români bănăţeni nu au refuzat ajutorul moral venit din Regat, dar nu doreau să se subordoneze partidelor de aici, liberal şi conservator, nedorind să fie masă de manevră în lupta pentru putere. Românii bănăţeni din Partidului Naţional Român nu au acceptat subvenţii materiale din partea partidelor politice din Regatul României, considerând că mişcarea pro-unionistă din teritoriile aflate sub ocupaţia imperiilor vremelnice este o datorie de conştiinţă a tuturor românilor şi ea nu trebuie să fie condiţionată de subvenţii materiale nici din partea Partidului Naţional Liberal şi nici din partea Partidului Conservator.
În anul 1901 se desfăşoară una dintre cele mai importante acţiuni ale P.N.R, la care românii bănăţeni au avut un rol deosebit. Este vorba despre consfătuirea ce a avut loc la Timişoara în 13 iulie 1901. Consfătuirea a fost convocată de Gheorghe Popovici, preot român din Lugoj, acesta primind, la Cluj-Napoca, în iunie 1901, misiunea de a convoca adunarea de la Timişoara. Scopul acesteia era realizarea solidarităţii naţionale şi a avut pe ordinea de zi trei puncte: concetrarea comitetului naţional al P.N.R, dezbaterea situaţiei în faţa alegerilor parlamentare ce se apropiau, încetarea polemicii dintre ziarele naţionale (respectiv ale P.N.R.). În acastă consfătuire se decide restructurarea comitetului P.N.R., ce urma să fie format din 25 de membri: 13 din Ardeal, 6 din Banat şi 6 din părţile vestice. Despre atitudinea faţă de alegeri nu s-a discutat. Această problemă a fost lăsată la dispoziţia noului comitet. În ceea ce privește polemica dintre ziare, comitetul avea să constituie un juriu care să aplaneze divergenţele.
Consfătuirea din iulie 1901 avea să menţină linia politicii tradiţionale, a recunoaşterii programului de la 1881. Se remarcă rolul principal în această consfătuire a românilor bănăţeni, orientarea bănăţeană primind acum o nouă validare a poziţiei sale. Ea va avea o importanţă de prim ordin în cadrul P.N.R.
De-a lungul activităţii sale, Partidul Naţional Român a cunoscut şi disensiuni. O criză majoră a avut loc după procesul Memorandumului, atunci când conducerea se scindează în patru grupuri: gazetiştii, grupaţi în jurul publicaţiei „Gazeta Transilvaniei” de la Braşov, tribuniştii noi, aduşi în redacţia ziarului „Tribuna” de către preşedintele partidului, Ioan Raţiu; vechii tribunişti, cei care au fost înlăturaţi de la conducerea „Tribunei”, şi aşa-zişii „moderaţi”, grupaţi în jurul cotidianului „Dreptatea”.

Concluzii

Odată cu anul 1918, unitatea de opinie a P.N.R. a început să se refacă, membrii acestui partid dovedind consecvenţă pentru idealurile naţionale în momentele cheie ale istoriei, ştiind să abandoneze disensiunile interne pentru a se pune în slujba nobilului ideal al constituirii Regatului Unit al României, la finalul primei conflagraţii mondiale.
După Marea Unire, Partidul Naţional Român a continuat să activeze, dar, din octombrie 1926, congresul P.N.R. avea să aprobe fuziunea cu Partidul Ţărănesc, formându-se Partidul Naţional Ţărănesc, partid ce  avea să scrie mai departe pagini de glorie în istoria Regatului Unit al României.

text foto: Alexandru Mocioni, primul președinte al PNR

de Cornel-Florin SERACIN

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play