Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

REGALITATE

Majestatea Sa Regală Carol I, primul Rege al României - 177 ani de la naştere

Scris la: 20.04.2016, de: Cornel-Florin SERACIN Print

Foto 1

În ultimul său mesaj, Regele României Carol I a spus: “Privind în urmă spre drumul parcurs, ţin încă o dată să constat că, în lucrarea pe care i-am dedicat-o, poporul român mi-a stat alături cu neclintită credinţă şi dragoste, atât în perioadele grele, cât şi în cele fericite, astfel încât în aceşti patruzeci de ani legăturile dintre dinastia mea şi naţiunea română s-au statornicit ceas de ceas, pentru vecie.”

Principe salvator şi Rege făuritor de patrie, aşa putem scrie acum, la 177 de ani de la naşterea primului Rege al României, Carol I. Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a fost suveranul cu cea mai îndelungată domnie din întreaga istorie a României, domnia sa întinzându-se între anii 1866-1914. Au fost 48 de ani de domnie în care Suveranul României a desfăşurat o anevoioasă şi de nedezminţit operă de consolidare a României, radicând-o din starea unei ţări aflată la porţile Orientului, la starea unui stat cu o strălucire aparte în peisajul lumii Europei civilizate.
Carol I al României a fost un Rege cumpătat, un Suveran care a folosit puterea raţiunii în ridicarea României moderne, ştiind foarte bine să-şi conducă armata în lupte pe timp de război pentru făurirea Regatului, dar şi puterea creatoare a minţilor pline de ştiinţă în timp de pace, pentru a-şi educa şi îmbogăţi spiritual supuşii.
Prinţul Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen s-a născut la Sigmaringen în data de 20 aprilie 1839, fiind al doilea fiu al Principelui Karl Anton de Hohenzollern-Sigmaringen şi Principesei Josephine Luise de Baden.
Tânărul Principe şi-a finalizat studiile la Dresda în anul 1856, după care, la Münster, a susţinut examenul de sublocotenent de dragoni, examen ce a durat 4 zile şi a fost încheiat prin calificativul “bine”.
Soldat desăvârşit, păstrător al sentimentului religios, permanent deţinător al dreptului şi al dreptăţii faţă de toţi oamenii, plin de aspiraţii spirituale înalte, încrezător în ridicarea României în rândul statelor cu civilizaţie şi cultură europeană, în măreţia ei viitoare şi în dezvoltarea românilor pe baze naţionale, aceasta ar fi caracterizarea Principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, calităţi pentru care oamenii politici din anul 1866 au decis să-i propună preluarea conducerii ţării.
După o călătorie cu peripeţii, începută în luna mai a anului 1866, Principele Carol a ajuns în aceeaşi lună pe pământul României. După o şedere scurtă la Baziaş, unde a locuit la hotelul lui Brandstetter, viitorul Rege al României s-a îmbarcat pe vapor şi a ajuns la Turnul Severin, acolo unde, odată debarcând, la 8 mai (calendar Iulian)/20 mai (calendar Gregorian) 1866, Carol I a rostit cuvintele:  “Punând piciorul pe acest pământ sacru, m-am şi făcut român”. În două zile, Principele a poposit în Bucureşti, unde a fost primit de români cu multă bucurie şi ospitalitate.
Astfel a început consolidarea unităţii României, cu apelul Principelui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen către toţi românii, “Să ne ajutăm deci singuri, români, şi Dumnezeu cu siguranţă ne va fi şi el alături!”
Deşi la acea vreme România se afla sub suzeranitate otomană, Principele Carol nu a ezitat să înceapă modernizarea ţării, gândindu-se, de la începuturile preluării domniei, la dobândirea independenţei statale. A început schimbarea chiar din Bucureşti, trasând şi amenajând noi străzi şi bulevarde, regularizând râul Dâmboviţa, construind hale de piaţă, ameliorând drumurile ce legau Bucureştiul de alte localităţi apropiate.
Un rol deosebit de important a acordat învăţământului public, aflat în condiţii precare. Principele avea să asiste frecvent la examene, a comandat din propria cheltuială, de la Paris, un atlas, primul care a apărut în limba română, distribuindu-l gratis tuturor şcolilor din România, s-a implicat în stimularea metodelor de predare a lecţiilor.
Atunci când, la 13 august 1867, s-a înfiinţat Societatea Literară, a salutat apariţia ei, iar când aceasta s-a transformat în Academia Română, Principele Carol I i-a devenit membru de onoare şi a adunat în jurul său pe toţi membrii Academiei, discutând împreună drumul de urmat pentru această instituţie primordială pentru ştiinţa românească.
Principele Carol a acordat o mare atenţie Armatei, instruirii şi întăririi ei. A comandat, de la uzinele Krupp, două baterii de tunuri turnate, plătind din propria avere cumpărarea lor. Uniforma militară a fost schimbată şi mult simplificată, făcându-se totul pentru întronarea unei mai bune discipline în Armată. În vara lui 1868 a fost adoptată legea de organizare pentru Armată, în cursul organizării instituţiei militare înfiinţându-se noi regimente active, constituindu-se noi batalioane şi acordându-se atenţie mare instruirii corpului de subofiţeri.
Principele Carol I a ştiut să ţină Armata în afara intrigilor politice, iar în vara anului 1868 l-a numit pe Ion Brătianu, care nu avea rang de ofiţer, ministru de război.
Principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a fost căsătorit cu Principesa Elisabeta de Wied, soţia sa sprijinindu-l atunci când se simţea împovărat de greutăţile vieţii. În viaţa de familie, perechea princiară nu a avut parte de fericirea unui copil, Maria, singurul copil al familiei, decedând la o vârstă foarte fragedă.
Greutăţile vieţii de familie nu l-au doborât pe domnitorul României. El a continuat consolidarea statului naţional roman, fiind parte conducătoare din Armata română, în 1877, pe câmpul de luptă, obţinând independenţa României, scoţând astfel țara de sub suzeranitatea otomană.
Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen şi Elisabeta de Wied au devenit primii Regi ai României, odată cu încoronarea ce a avut loc în ziua de 10 mai (calendar Iulian)/22 mai (calendar Gregorian) 1881, după ce Parlamentul României a decis, în martie 1881, trasformarea României în Regat.
În timpul Regatului României condus de Suveranii Carol I şi Elisabeta I s-a construit castelul Peleş, a avut loc inaugurarea solemnă a bisericii de la Curtea de Argeş, dar şi crearea patrimoniului regal.
La 7 octombrie 1883 a fost inaugurat castelul Peleş, amplasat pe o colină ce domină Sinaia, prin această inaugurare înfăptuindu-se ceea ce Regele îi scrisese cu opt ani în urmă tatălui său, anume că edificiul respectiv putea să devină un “castel regal”.
În 1884, prin propunerea lui Ion Brătianu, s-a creat patrimoniul regal. El consta în douăsprezece moşii situate în diferite zone ale ţării, moşii ce au totalizat peste 132.000 hectare de teren. Odată cu crearea acestui patrimoniu regal, Coroana României primea mijloacele necesare pentru a reprezenta ţara, creându-se o strânsă legătură între ea şi ţară, între ea şi populaţia ţărănească.
În anul 1886 a avut loc inaugurarea solemnă a bisericii de la Curtea de Argeş. Biserica a fost refăcută prin dragostea şi grija financiară a Regelui, care a donat sume considerabile pentru refacerea lăcaşului de cult, chiar din visteria personală.
În cei 48 de ani de domnie neîntreruptă, M.S. Regele Carol I al României s-a remarcat atât ca un prim servitor al instituţiei statale, al statului, cât şi ca prim cetăţean, fiind loial şi zelos în munca de ridicare a patriei, lipsit de trufie, cu deplină consideraţie pentru activitatea celorlalţi, înţelegând să-şi dedice viaţa pentru binele cetăţenilor Regatului României şi, dincolo de ei, generaţiilor viitoare pentru ca acestea să perpetueze credinţa şi să ducă mai departe ceea ce este bun şi nobil pentru continuitatea României Regale.
Regele Carol I nu s-a abătut din drumul său misionar şi a lăsat nepotului său, Ferdinand I, continuarea întăririi Regatului României Unite. În ultimul său mesaj, Regele României Carol I a spus: “Privind în urmă spre drumul parcurs, ţin încă o dată să constat că, în lucrarea pe care i-am dedicat-o, poporul român mi-a stat alături cu neclintită credinţă şi dragoste, atât în perioadele grele, cât şi în cele fericite, astfel încât în aceşti patruzeci de ani legăturile dintre dinastia mea şi naţiunea română s-au statornicit ceas de ceas, pentru vecie.”

de Cornel-Florin SERACIN

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play