Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

OPINIE

Pledoarie pentru piatra cubică

Scris la: 26.03.2014, de: Flavius BONCEA Print

Foto 1

Mai întâi pe la colțuri, acum deja pe față, o nouă idee a primarului Nicolae Robu prinde contur. Cel puțin în media, deoarece eu încă refuz să cred că domnul primar se gândește chiar serios la așa ceva. Este vorba de renunțarea la piatra cubică din Piața Unirii, pentru a fi înlocuită cu nu știu ce pavaj, mai prietenos cu tocurile de 12 centimetri care se plimbă câteodată pe aleile dintre terase în speranța de a fi remarcate și altfel decât împiedicându-se.

Mai întâi pe la colțuri, acum deja pe față, o nouă idee a primarului Nicolae Robu prinde contur. Cel puțin în media, deoarece eu încă refuz să cred că domnul primar se gândește chiar serios la așa ceva. Este vorba de renunțarea la piatra cubică din Piața Unirii, pentru a fi înlocuită cu nu știu ce pavaj, mai prietenos cu tocurile de 12 centimetri care se plimbă câteodată pe aleile dintre terase în speranța de a fi remarcate și altfel decât împiedicându-se.
Un alt pavaj decât cel de până acum, oricât de frumos ar arăta, oricât de utilizat ar fi în nu știu ce orașe din Europa sau din lume, și din orice material ar fi, ar avea, întotdeauna, un dezavantaj major: i-ar lipsi istoria pietrei cubice din Piața Unirii, i-ar lipsi memoria unui loc, a unui timp, a unui spațiu care trebuie să fie AȘA și nu ALTFEL.
Confortul nu este și nu poate fi un argument. Dacă ar fi așa, mai bine am asfalta tot, și cu asta basta. Iar pentru idei născute din dorința de a purta tocuri-cui, există, în proiectul de reabilitare a spațiilor publice din zona Cetate, alte zece străzi și, în afară de Piața Unirii, încă trei piețe publice. Ba mai există și strada pietonală Mărășești și chiar și strada dr. Nicolae Paulescu (cea care pornește din centru, între librăria Eminescu și farmacie) care, la modul în care au fost făcută, arată mai degrabă a șosele decât a spații pietonale.
Refuz, în continuare, să cred că discuțiile legate de înlocuirea pietrei cubice din Piața Unirii au vreun fundament real. Refuz să cred că arhitectul a ceea ce va fi Piața Unirii - Șerban Sturdza – va marșa pe o astfel de propunere, în cazul în care ea există.
Refuz toate acestea dintr-un singur motiv: există idei reversibile și idei ireversibile. Una precum plantarea de palmieri în centrul orașului, chiar dacă ne-a făcut de râs în fața întregii țări, este o idee reversibilă. Și una care ține de gust – că doar gusturile nu se discută, nu-i așa? Peste doi ani, următorul primar poate să considere că palmierii nu au ce căuta în Timișoara și să-i vândă sau să-i „exileze” – poate la Parcul Botanic sau, de ce nu?, la Grădina Zoologică, în țarcul (gol, acum, al) zebrei. Dar piatra cubică, odată plecată din Piața Unirii, nimeni nu o va mai aduce înapoi.
Din păcate, sunt deja aproape 70 de ani de când în România tot ceea ce este istorie mai degrabă se distruge decât se păstrează. Să faci acest lucru conștient este echivalentul unei crime împotriva patrimoniului local. Iar pe primarul Timișoarei nu îl suspectez de rea-voință. Poate nu sunt de acord cu tot ceea ce face, poate nu sunt de acord cu tot ceea ce gândește, poate nu sunt de acord cu toate metodele sale. Dar cred că își iubește orașul și este bine intenționat, drept pentru care (repet) refuz să cred că a propus sau că va susține așa o idee nefericită. Și cred că Piața Unirii își va păstra și acest element definitoriu, care este pavajul cu piatra cubică.

sursa foto

de Flavius BONCEA

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play