Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

OPINIE

Ipoteze, variante și o soluție

Scris la: 28.02.2014, de: Flavius BONCEA Print

Foto 1

În 2 și 16 noiembrie 2014 în România vom avea din nou alegeri prezidențiale. Cine vor fi candidații dintre care vom alege, în virtutea ultimelor mișcări de pe scena politică? Oricum ar fi, un lucru îl știm aproape sigur de pe acum: alegerile prezidențiale nu ne vor aduce nimic bun. Deja vedem mizeria, deja ne afundăm în morcila războiului politic. Și, totuși, o soluție există. Este o soluție care nu este deloc depășită, una pe care am avut-o mereu în fața ochilor dar la care parcă ne-a fost frică să privim. Această soluție este Regele Mihai.

În 2 și 16 noiembrie 2014 în România vom avea din nou alegeri prezidențiale. Cine vor fi candidații dintre care vom alege, în virtutea ultimelor mișcări de pe scena politică? Încă nu se știe nimic sigur, în afara faptului că în următoarele șase luni se vor schimba multe. Dar există variante de discuție, și iată cum arată acestea în momentul de față:

1. USD
Este cert faptul că PSD nu mai avea de gând să îl susțină pe Crin Antonescu la prezidențiale. Deja de mai mult timp circulă variante de candidat propriu al PSD la prezidențiale: Sorin Oprescu, Raed Arafat, Mugur Isărescu, Victor Ponta. Sorin Oprescu, cu stilul de „mitic”, are teoretic foarte puține șanse de a cuceri electoratul din alte părți ale țării decât Bucureștiul. Raed Arafat are, de asemenea, șanse minime, dată fiind originea sa. Mugur Isărescu este greu de crezut că ar intra în lupta electorală dacă nu ar avea sau garanții că o va câștiga, sau că va continua ulterior ca și guvernator al BNR. Iar Victor Ponta este conștient că un eventual eșec electoral ar însemna ieșirea sa definitivă de pe scena politică la o vârstă la care mulți nici măcar nu au început încă o carieră în acest sens.
Continuarea unui alt USL alături de „reformiștii” lui Călin Popescu Tăriceanu ar oferi un candidat la prezidențiale capabil să smulgă și o bună parte din electoratul liberal, și din cel de dreapta. În acest caz, Tăriceanu ar avea ca și asigurată măcar intrarea în al doilea tur de scrutin.

2. PNL
Partidul Național Liberal, teoretic, merge pe mâna lui Crin Antonescu. Acesta, de altfel, este și motivul pentru care PNL a ieșit din USL, și nu certurile pe funcții în guvern. Din păcate pentru el, însă, Antonescu este perceput tot mai mult ca un pierzător al viitoarelor alegeri. O rămânere a sa la guvernare, în condițiile erodării accentuate a încrederii populației în guvernanți, ar fi garantat un eșec la prezidențiale. Intrarea în opoziție îi oferă șansa de a fi vocal și de a confisca, practic, și între discursul de dreapta, în condițiile în care PDL a făcut orice, numai opoziție nu. Cu toate acestea, Crin Antonescu nu prea are șanse să-și atragă multe voturi din alte bazine electorale decât cel al PNL, în schimb riscă să piardă și din acest bazin în favoarea lui Călin Popescu Tăriceanu.
Încercarea de a defila de mână cu Klaus Iohannis s-ar putea să nu fie o formulă câștigătoare, decât în varianta în care ar face rocada cu acesta – respectiv, Crin Antonescu să se mulțumească să fie al doilea om în stat (președintele Senatului) în timp ce neamțul serios, cu o puternică susținere în Ardeal, cu siguranță acceptat și de cancelariile occidentale să fie prezidențiabilul liberal. Singura problemă este că îmi vine greu să cred că Antonescu poate renunța la visul de a fi el viitorul președinte. Mai mult decât atât, Antonescu riscă și să îl compromită pe Klaus Iohannis.

3. „Dreapta” – PDL, PNȚCD, PMP, FC, Noua Republică ș.a.m.d.
Ca urmare a intervențiilor mai mult sau mai puțin directe ale președintelui Traian Băsescu, ceea ce este cunoscut drept „partea dreaptă” a eșichierului politic traversează o criză extrem de grea. Toate formațiunile de pe această parte sunt extrem de vocale, fără a fi privi însă ce susținere reală au în spate. Cea mai importantă dintre ele rămâne pentru moment PDL, care a și lansat o propunere de candidat la președinție în persoana lui Cătălin Predoiu – o propunere care pare însă din start sortită eșecului. Variantele Elena Udrea din partea PMP, Mihai Răzvan Ungureanu din partea FC sau Mihai Neamțu din partea NR sunt, de asemenea, fără șanse. Rămâne de văzut ce se va întâmpla în PNȚCD, unde infuzia liberală (Moisescu, Tușa, Chiliman) pare a-i deschide calea aceluiași Călin Popescu Tăriceanu. Bineînțeles, cu condiția ca acest lucru să fie discutat și agreat cu președintele jucător, care să renunțe și la a-l mai ține în brațe pe Aurelian Pavelescu. Tăriceanu ar putea să fie o variantă aici, în cazul  în care nu va defila alături de PSD și în cazul în care toate partidulețele enumerate mai sus ar agrea acest candidat comun. Altfel, nu știu de unde ar putea să apară în momentul de față un candidat puternic care să aibă măcar șansa de a accede în al doilea tur al alegerilor prezidențiale.

4. Alte partide
Orice altă posibilă variantă propusă de alte partide (UDMR, PPDD, PRM și așa mai departe) nu poate fi privită serios ca alternativă pentru alegerile prezidențiale.

5. Riscuri
Problema cea mai mare a electoratului este, dincolo de lipsa de încredere în clasa politică, faptul că nu știe nici cine se află în spatele diferitelor mișcări de trupe. Unele dintre variantele propuse nu sunt posibile fără intervenția „jucătorului” Traian Băsescu, iar acest lucru le șterge aproape în întregime aparenta onorabilitate. În întreg jocul nimeni nu mai știe cine reprezintă stânga și cine reprezintă dreapta, deoarece ideologiile s-au amestecat iar repoziționările sunt făcute nu în funcție de doctrină, ci de interese de grup. La acestea putem să adăugăm și faptul că în urma tuturor alegerilor de după 1990 românii s-au obișnuit să dea mai degrabă un vot negativ la adresa unui candidat decât să voteze pe cineva în care au cu adevărat încredere.

6. O soluție
Oricum ar fi, un lucru îl știm aproape sigur de pe acum: alegerile prezidențiale nu ne vor aduce nimic bun. Deja vedem mizeria, deja ne afundăm în morcila războiului politic. Și, totuși, o soluție există. Este o soluție care nu este deloc depășită, una pe care am avut-o mereu în fața ochilor dar la care parcă ne-a fost frică să privim. Această soluție este Regele Mihai.
Am convingerea că monarhia constituțională ne-ar putea reda nu doar legitimitatea istorică și demnitatea, ci și încrederea. Aude cineva?

de Flavius BONCEA

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play