Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

OPINIE

De ce (n-)ar trebui să avem un subpasaj rutier în Centru

Scris la: 26.02.2014, de: Flavius BONCEA Print

Foto 1 2

În condiţiile în care traficul din centrul Timişoarei ar trebui eliminat cel puţin până la nivelul inelului doi de circulaţie în următorii ani, o investiţie megalomanică în refuncţionalizarea inelului unu este complet lipsită de sens.

Motto: „În general, a devenit un obicei ca servirea consumatorului să fie înlocuită cu palmieri şi muzică de cârciumă.
Acestea înlocuiesc tot: şi curăţenia, şi confortul, şi mâncarea bună, şi buna calitate a mărfurilor, şi relaxarea. Ele sunt considerate un panaceu.[...] E mai uşor să asurzeşti omul cu cântece de pungaşi puse pe ritm de foxtrot decât să ai o gară cu adevărat sclipitor de curată şi trenuri cu un real confort.
Iar cauza nu e sărăcia, ci prostia. Şi mai e ceva: lipsa dorinţei de a te ocupa de ceea ce este treaba ta”.

Lângă samovar - Atitudine dispreţuitoare faţă de stomac, Ilf şi Petrov, 1934


Au curs deja valuri de cerneală despre realizarea unui subpasaj rutier prin Piaţa Victoriei din Timişoara. S-a scris, însă, mai mult după declaraţii din conferinţe de presă. Eventuala realizare a subpasajului generează, însă, şi foarte multe întrebări. Cum s-a ajuns la această soluţie? Îşi permite oraşul Timişoara costurile pe care subpasajul le presupune? Şi este necesar sau nu un astfel de subpasaj?

Ideea primarului

Una dintre promisiunile cu care primarul Nicolae Robu a venit în campania electorală din 2012 a fost „dispariţia monstruoasei clădiri-acvariu din Piaţa Victoriei”. Monstruozitatea clădirii este discutabilă, dacă ne gândim că aceasta era un proiect al preşedintelui Ordinului Arhitecţilor de la vremea la care a fost construită. E adevărat, faţă de gândirea iniţială, acvariul a fost transformat de proprietarii lui în ceva ce nu-şi avea locul în centrul Timişoarei – un amestec de buticăraie cu fast-food, de care s-ar fi putut scăpa lejer în momentul în care înceta concesiunea asupra terenului din centru. Graba însă era mare, promisiunile electorale întârziau, drept pentru care s+a gândit ca măcar una să se realizeze rapid. Zis şi făcut: se ia o firmă de consultanţă, care (supra)evaluează pasajul pietonal din centru la 1.602.700 de euro. Se găsesc trei terenuri centrale în Timişoara, (sub)evaluate de aceeaşi firmă la 1.119.937 euro. Se face un schimb în urma căruia primarul anunţă că Timişoara câştigă aproape 500.00 de euro, iar acvariul dispare gratis. Praf în ochi.
Dacă am fi trăit într-o societate normală, în care instituţiile statului nu ar fi fost ultrapolitizate, un astfel de schimb ar fi stârnit imediat verificări şi răsverificări. Nu este cazul într-o Românie în care toată puterea de la nivel local şi central este în mâinile aceluiaşi grup, cu atât mai mult cu cât schimbul are şi o justificare de utilitate publică: închiderea inelului unu de circulaţie prin realizarea unui subpasaj rutier prin actualul pasaj pietonal.
Se ia rapid o firmă de proiectare de drumuri, i se cere să facă o simulare despre cum ar putea arăta subpasajul. Reprezentantul acesteia se scapă la un moment dat şi spune că ideea este „o tâmpenie, dar dacă primarul o vrea, noi i-o desenăm”. Se caută proiectanţi pentru un studiu de fezabilitate, studiu pentru care tot primarul anunţă că are o sponsorizare de 30.000 de euro. Nu vine nimeni, deoarece toată lumea din domeniu ştie că nu prea este în regulă ceea ce se doreşte acolo. Din nou, primarul anunţă că proiectanţii din Timişoara sunt nişte lacomi, care vor pentru un studiu peste 100.000 de euro drept pentru care organizează o licitaţie. Câştigă o firmă din Bucureşti, care va primi aproximtaiv 130.000 de lei din bugetul local, întrucât sponsorizarea a dispărut pe parcurs - poate către alte proiecte măreţe, cum ar fi susţinerea echipei de fotbal a aceluiaşi primar.

Ce ar trebui să se facă în centru

Subpasajul din Piaţa Victoriei este asemănat de primarul Nicolae Robu cu ceva asemănător de la Paris, pe Champs Elysee. Proiectul „Reorganizarea circulaţiei pe Inelul 1 şi reproiectarea infrastructurii rutiere şi de transport în comun” prevede că prin subpasaj se va trece prin faţa Operei până la colţul dinspre parc al Liceului MIU, cu maşini mici şi microbuze, cu înălţimea maximă de 2,80 m. Nu se ştie nici cât va costa lucrarea - o estimare anterioară a primarului era de cinci-şase milioane de euro, dar probabil suma va fi mult mai mare. Şi nu se ştie nici dacă vor exista bani pentru această lucrare. Se speră doar în atragerea de fonduri europene, care ar permite ca lucrările efective să înceapă eventual undeva prin anul 2015. Iar pentru „cârcotaşii” care spun că o astfel de lucrare ar afecta clădirile din centru, mesajul primarului este simplu: „E plină Europa de astfel de situaţii, doar că la noi se pronunţă asupra lor nespecialiştii. Lăsaţi specialiştii să-şi facă treaba”.

Ce spun specialiştii

Părerea specialiştilor, cu excepţia celor consultaţi de primarul Nicolae Robu, este unanimă: traficul trebuie îndepărtat de centrul oraşului, nu adus în mijlocul lui. Experimente de acest gen au mai existat prin lume, după care s-a renunţat la ele. Iar noi, teoretic, ar trebui să învăţăm din experienţele celorlalţi, să facem în aşa fel încât să fie mai bine pentru timişoreni, nu să construim ceva cu orice preţ, doar pentru a bifa o promisiune electorală.
Să vedem ce spune filiala Timiş a Ordinului Arhitecţilor din România despre acest proiect, într-o poziţie publică: „Documentele adoptate de Consiliul Local referitoare la zona în cauză (...) descriu importanţa turistică şi importanţa economică a zonei, împreună cu măsurile necesare pentru exploatarea potenţialului acesteia. Acest tip de proiect nu se regăseşte însă în ele şi nu este parte a nici unei strategii de dezvoltare sau de regenerare urbană pe care Municipiul a adoptat-o, devenind un proiect izolat de strategia existentă a municipiului. Credem că investiţia propusă generează riscuri majore (...), riscul de a afecta negativ patrimoniul construit şi posibilitatea prezenţei unor vestigii arheologice a căror descărcare şi evaluare poate transforma proiectul într-unul nerentabil (...) se ignoră riscurile la care se expune un element major al identităţii locale, Ansamblul Corso, riscuri ce pot duce la o alterare ireversibilă şi pe termen lung a spaţiului public şi a elementelor sale constitutive. (...) Vă solicităm respectuos retragerea procedurii de achiziţie publică şi cel puţin modificarea temei de proiect”. Semnează întreg colegiul directo al OAR Timiş: Vlad Alexandru Gaivoroschi, Rudolf Gräf, Bogdan Demetrescu, Ozana Apostol, Cosmin Bloju.
Mai departe, avem poziţia directorului Muzeului Banatului, Dan Leopold Ciobotaru, dintr-un interviu acordat unei publicaţii locale: „Când s-a lucrat la actualul pasaj ştiu că se lucra sub Teatru, era un compresor imens, pe roţi, care pompa în continuu soluţie acolo, pentru că acea clădire se lasă din cauza fundaţiei de lemn. Toate clădirile din jur, absolut toate sunt făcute aşa. Dacă scade nivelul de apă din sol, se contractă solul imediat, lemnul rămâne neumezit şi putrezeşte. Nu e problema unei clădiri, ci a mai multora. (...) Dacă se intervine la subsol, vom avea o serie de clădiri care se fisurează. Pasajul care urmează să fie construit în Piaţa Victoriei nu ştiu tehnic cum se va face. Mai e o problemă, e acel canal austriac care trece exact pe acolo şi va fi foarte mult de săpat, vor fi timpi morţi pentru cercetare arheologică. Asta ar trebui calculat în timp şi ca şi costuri”.
Ajungem şi la specialişti în trafic, cum ar fi Jan Gehl, celebrul arhitect danez care a influenţat cel mai mult schimbările urbane ale ultimei decade, şi care a fost de curând prezent în România, la Bucureşti: “Să fie clar pentru oricine: mai multe străzi, mai mult trafic! Mai multe parking-uri, mai atractivă e invitaţia la trafic! Aţi făcut un nou pod în oraş? Felicitări, veţi avea cel mai mult trafic!”. Jan Gehl a subliniat extrem de clar că în România există o mare diferenţă între ceea ce este bine pentru locuitorii unui oraş şi ceea ce cred primarii că trebuie făcut.
Nu în ultimul rând, până şi specialiştii care au contribuit la realizarea pasajului pietonal din Piaţa Operei, în anii 1978 - 1979, spun că realizarea unui subpasaj pentru trafic auto în zonă s-ar putea lovi de probleme extrem de mari. Atunci când a fost construit pasajul, costurile au depăşit cu mult estimările iniţiale, iar aprobarea suplimentării lor nu a mai putut să fie făcută doar local, fiind nevoie inclusiv de o decizie a Consiliului de Miniştri de la acea perioadă. Se spune că tocmai costurile foarte mari pe care le-ar fi înghiţit actualul subpasaj, pus în practică după planurile inginerului  Doru Grozescu şi arhitectului Mihai Botescu, l-ar fi costat funcţia de primar al oraşului pe Radu Bălan şi cea de prim-secretar al PCR Timiş pe Mihai Telescu.

A fi sau a nu fi subpasajul rutier

Personal, cred că nu vom avea nici un subpasaj rutier în centru şi că raţiunea va prima, până la urmă, în faţa politicului şi a dorintei de a vedea realizat cu orice preţ un proiect care nici măcar nu este proiect, ci doar o idee. Spun asta deoarece, de unde la început povestea era că lucrările vor începe ba în 2013, ba în 2014, s-a ajuns, acum, la un discurs mai rezervat. Poate în 2015, dar să vedem ce costuri implică, ce fonduri avem la dispoziţie şi aşa mai departe. Tehnic nu ar fi o problemă, într-o lume în care tehnologia permite să se realizeze (aproape) orice. Tehnologia însă necesită costuri, unele la un nivel pe care oraşul nu şi le permite în momentul de faţă. Plus, îmi vine greu să cred că primarul Nicolae Robu va porni nişte lucrări acolo care să-l facă să înfrunte alegerile din 2016 cu ditamai şantierul şi groapa în plin centrul oraşului.
Şi rămâne, ca subiect de discuţie şi de dezbatere, necesitatea unui astfel de pasaj rutier. În condiţiile în care traficul din centrul Timişoarei ar trebui eliminat cel puţin până la nivelul inelului doi de circulaţie în următorii ani, o investiţie megalomanică în refuncţionalizarea inelului unu este complet lipsită de sens. În timp ce subpasajul actual, dacă tot este al municipalităţii (şi nu mai discutăm aici nici legalitatea, nici moralitatea schimbului făcut pentru el!), poate fi, de exemplu, un excelent sediu pentru un muzeu al Revoluţiei.

de Flavius BONCEA

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play