Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

OPINIE

Timișoara – bătaia de joc a României

Scris la: 07.02.2014, de: Flavius BONCEA Print

Foto 1

Orașul nostru a fost din sărit din prioritățile guvernamentale, drept pentru care vom rămâne și fără spital regional. Singurul care se bucură este un deputat liberal de Timiș: Horia Cristian.

În urmă cu două săptămâni, ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, anunţa că mai multe programe de investiţii în infrastructură şi în aparatura medicală vor fi susţinute din fonduri europene, în perioada 2014 – 2020. Mai mult, tot din aceşti bani urmau să fie construite şi trei spitale regionale.  Ne așteptam ca unul dintre aceste spitale să fie și cel de la Timișoara, spital care există în stadiul de proiect și promisiuni încă din anul 2007. Însă, în urmă cu câteva zile, premierul Victor Ponta a anunţat că vor fi alocate 500 de milioane de euro din fondurile structurale pentru sănătate, dar nici un ban pentru Timişoara, nici pentru spitalul regional, nici pentru institutul oncologic. În schimb, vor fi construitespitale regionale  la Cluj, Craiova şi Iaşi. 

O istorie din 2007

Epopeea construirii unui spital regional de urgență la Timișoara a început în urmă cu șapte ani, când Ministerul Sănătății și-a anunțat intenția de a construi opt spitale regionale în cele mai importante orașe ale țării. Din acel moment, Timișoara a intrat, practic, într-o luptă deschisă cu orașul Arad în adjudecarea Spitalului Regional, luptă care a fost câștigată de Timișoara datorită intervenției administrației publice locale de la acea dată (respectiv a primarului Gheorghe Ciuhandu), care a pus la dispoziție un teren de zece hectare pentru consrucția acestei unități. Din câte știm, Timișoara este primul (și, cel puțin până de curând, singurul) oraș care a pus teren la dispoziția Ministerului Sănătății pentru construcția unui Spital Regional.
Ulterior, demersurile administrației locale au continuat, în luna martie a anului  2008 Consiliul Local Timișoara dându-și acordul pentru înscrierea dreptului de folosință gratuită, pe o perioadă de 49 de ani, a terenului respectiv în favoarea Autorității de Sănătate Publică Timiș. Acest lucru, însă, nu a fost considerat suficient de guvernanți, care au răspuns la numeroasele intervenții din Timișoara doar în luna martie a anului 2011, când Secretariatul General al Guvernului a solicitat Primăriei Timișoara să treacă terenul pe care urma să fie construit spitalul regional de urgență din proprietatea Municipiului Timișoara în domeniul public al Statului Român. Zis și făcut – primarul Gheorghe Ciuhandu inițiază o hotărâre de Consiliu Local, aprobată în luna mai a anului 2011, prin care terenul de zece hectare este trecut în domeniul public al Statului Român în vederea construirii unui spital regional de urgență prin parteneriat public-privat, cu o condiție: „Dacă în termen de 5 ani de la intrarea în vigoare a prezentei hotărâri nu se obţine autorizaţia de construire şi nu se începe execuţia spitalului, terenul va trece în proprietatea Municipiului Timişoara, în administrarea Consiliului Local al Municipiului Timişoara, fără somaţie sau punerea în întârziere şi fără intervenţia instanţelor de judecată”.
După care au continuat demersurile pe lângă guvernanți, însă fără nici un fel de rezultat, deși au trecut deja trei ani din cei cinci în care ar trebui să înceapă construcția.  Problema spitalul regional a căzut în uitare, la fel cum s-a întâmplat și cu Spitalul Municipal care a început să fie construit pe Calea Torontalului și a rămas neterminat și până în ziua de astăzi.

Praf de campanie în ochii noștri

Partea cea mai tristă din această poveste este că, în 2012, timișorenilor li s-a turnat pe gât că trebuie să voteze cu USL pentru ca administrația locală să aibă aceeași culoare politică cu guvernul și să înceapă să curgă bani dinspre București și către Timișoara. Iată că, după aproape doi ani, Timișoara este în continuare uitată sistematic de către guvernanți, în ciuda faptului că avem consiliu local, consiliu județean, primar, viceprimari, președinte și vicepreședinți de CJ toți din aceeași barcă politică. Reacția primarului Nicolae Robu, a cărui dezamăgire la aflarea veștii este de înțeles, vine oarecum tardiv: „Am iniţiat demersuri pentru ca proiectul de construire în România a trei spitale regionale să fie extins astfel încât să cuprindă şi un al patrulea, la Timişoara. Îmi exprim speranţa că demersurile noastre nu vor rămane făra ecou, că raţiunea şi echitatea vor triumfa. Este timpul ca Timişoara, oraşul care a dat atât de mult României, atât spiritual, cât şi material -inclusiv scânteia Revoluţiei din Decembrie 1989, alături de cea mai mare contribuţie la PIB după capitală-, oraşul care a stat mereu cuminte, civilizat, cu bun simţ, la rând, la un rând care nu i-a mai venit niciodată, să nu mai fie Cenuşăreasa în propria ţară!”. Primarul Nicolae Robu cunoștea situația spitalului regional încă de pe vremea când era senator și când în mapele pe care le primea, la fel ca toți ceilalți parlamentari, de la fostul primar cu problemele orașului Timișoara care necesită intervenții la București se regăsea și aceasta. Domnia sa ar fi trebuit să facă demersuri la nivel politic, dacă nu de pe vremea cînd era senator, măcar de când a fost ales primar al Timișoarei, și nu doar în momentul în care guvernul anunță că Timișoara nu va primi nici un ban.

Până unde merg tupeul și nesimțirea

Însă total șocantă mi se pare atitudinea deputatului liberal Horia Cristian, care a declarat într-o conferință de presă următoarele: „Trebuie să dau dreptate guvernului. (...) Să nu credeți că un spital regional este un mega spital. Pentru cei care își închipuie că va fi un spital unde vor primi toate serviciile se înșeală. Aici vor fi doar urgențe. (...) Timișoara este foarte bine acoperită din punct de vedere al serviciilor de urgență. (...) Trebuie să fim conștienți că Timișoara nu este buricul pământului”. În final, Horia Cristian a admis că dacă primarul Nicolae Robu l-ar ruga să facă lobby pentru spitalul regional, ar face. Păi, bine, domnule Cristian, nu tu ți-ai câștigat mandatul de deputat împânzind orașul cu abțibilduri pe care scria „Iubesc Timișoara!”? Așa se iubește orașul? Spunând că nu ne trebuie bani de la guvern pentru un spital de urgență, pentru că suntem foarte bine acoperiți și nu suntem buricul pământului? Sau făcând lobby pentru cetățenii care te-au ales doar dacă te-ar ruga primarul? Declarația legată de spitalul regional nu este doar de o obrăznicie fără margini, ea arată și că acest domn nu are ce căuta în Parlamentul României din partea orașului Timișoara. Și am convingerea că dacă domnului Horia Cristian nu îi este rușine de ceea ce a declarat, celor care și-au pus ștampila pe numele domniei sale, precum și celor care l-au girat politic pe plan local (inclusiv primarului Nicolae Robu!), cu siguranță le este.

text foto: așa ar fi trebuit să arate spitalele regionale, potrivit proiectului din 2007

de Flavius BONCEA

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play