Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

OPINIE

Despre evoluția gradului de încasare a taxelor în Timișoara

Scris la: 11.02.2014, de: Flavius BONCEA Print

Foto 1

Ceea ce este însă cu adevărat îngrijorător în tot acest peisaj este situația, de fapt, a bugetului orașului Timișoara. Dacă în 2012, Timișoara a avut un buget realist, de 980.000.000 de lei, în anul 2013 s-a încercat cu orice preț construirea unui buget record, de 1,3 miliarde de lei.

În urmă cu câteva zile, primarul Nicolae Robu s-a arătat foarte supărat de faptul că, în Timișoara, rata de colectare a taxelor și impozitelor este doar cu puțin peste 50%, și nu în jur de 90%, după cum știa din raportările făcute în anii trecuți. Ca o explicație a scăderii infernal de mari a ratei de încasare, primarul a „dezvăluit” faptul că, ani de zile, rata de încasare a fost raportată greșit. Respectiv, domnia sa spune că încasările prezentate erau raportul nu dintre ceea ce ar fi trebuit să se încaseze și ceea ce era încasat, ci dintre ceea ce se estima că se va încasa și ceea ce s-a încasat. „Dacă am aplica aceeași formulă acum, am avea încasări de 104%”, spune domnia sa. Dar stau lucrurile într-adevăr așa, sau avem de-a face doar cu o găselniță pentru a justifica o rată de încasare incredeibil de mică în Timișoara, concomitent cu o încercare de a arăta că, de fapt, acum lucrurile merg mult mai bine decât înainte? Voi veni cu două exemple care, cel puțin la nivel teoretic, demontează argumentația primarului.
Primul dintre ele vizează încasările de chirii pentru spațiile cu altă destinație decât cea de locuință. Astfel, conform unui răspuns pe care l-am primit de la executivul Primăriei în urma unei interpelări făcute în Consiliul Local, până la adoptarea hotărârii 71/2013 prin care chiriile au fost majorate arbitrar, rata de încasare a chiriilor era aproape de 100%, în timp ce ea acum este de sub 30%. Astfel, dacă până în luna februarie 2013 chiria pentru spații cu altă destinație era de 184.645,41 lei din care s-au încasat 180.081,41 lei, în luna octombrie 2013 s-a ajuns ca dintr-o chirie percepută de 748.791,66 lei să se încaseze 229.717,66 lei.  Șansele să fie încasați mai mlți bani sunt foarte mici, deoarece pe rolul instanțelor există vreo 15 procese prin care unii chiriași au atacat hotărârea de majorare a chiriilor, în timp ce alții sau au renunțat la spații sau, mai trist, au intrat în insolvență. Este adevărat, se poate spune că încasările Primăriei au fost, în cifre reale, cu aproape 50.000 de lei mai mari. Dar lucrurile nu sunt așa de simple și de frumoase, deoarece proiecția bugetară se face ținând cont de suma care ar trebui încasată, și din care acum rata de încasare este, repetăm, de sub 30%, și nu de sub 97%.
Al doilea exemplu vizează sistemul de parcare din Timișoara, Telparkul rebotezat în Timpark. Nu voi face vorbire aici de lipsa de logică prin care o societate cu profit (ADP) a fost absorbită de o societate (SDM) cu pierderi de două ori mai mari decât profitul primeia, ci mă voi lega strict de serviciul Timpark, cel care aducea profit la ADP.  Renunțarea la tichetele de parcare, gratuitatea acordată cetățenilor străini și confuzia care a domnit în jurul modalității de plată a parcării în Timișoara a dus la situația în care, conform unui raport al Compartimentului de Control al Primarului, în anul 2013 s-au emis mai mult abonamente anuale exceptate de la plată decât cele plătite. Dacă ne gândim că numărul abonamentelor gratuite era de sub 1500, vom vedea că numărul celor care au ajuns să plătească abonamente anuale a scăzut dezastruos de mult. Și aici mai adăugăm un minus: faptul că, totuși, chiar și într-o eră a tehnologiei avansate, sunt mulți cei care încă nu se descurcă cu telefonul mobil, a dus ca și încasările zilnice pentru parcări să scadă enorm de mult, crescând, în schimb, exponențial, numărul amenzilor date pentru cei care nu și-au plătit parcarea. Și aici, conform raportului corpului de control citat mai sus, în 2013 ne confruntăm cu următoarea situație: din 40.902 înștiințări aplicate pentru neplata tichetului de parcare Timpark au fost rezolvate doar 19.482 – adică sub 50%. Lucru care conduce către aceeași concluzie: rata încasărilor, în momentul de față, în Timișoara este cu mult sub cea din anii anteriori. Iar exemplele, cu siguranță, pot să continue și în alte domenii, ajungând și la impozitele pe proprietate unde, din cauza crizei economice, este chiar firească o scădere mai mult sau mai puțin semnificativă a gradului de încasare.
Ceea ce este însă cu adevărat îngrijorător în tot acest peisaj este situația, de fapt, a bugetului orașului Timișoara. Dacă în 2012, Timișoara a avut un buget realist, de 980.000.000 de lei, în anul 2013 s-a încercat cu orice preț construirea unui buget record, de 1,3 miliarde de lei. Din câte am înțeles însă, execuția bugetară pentru anul 2013 este de numai 850 de milioane de lei, adică cu 450 de milioane de lei mai mică decât proiecția bugetară și cu 130 de milioane de lei maimică chiar decât bugetul pe anul 2012! În aceste condiții, după ce în 2014 s-a stabilit un nou record, cu un buget de 1,4 miliarde de lei, rămâne de văzut unde se va afla orașul nostru la sfârșitul acestui an. Cert este că și dacă acest buget a fost construit nerealist, luând în considerare bani care, probabil, nu vor fi încasați niciodată dar care vor fi cheltuiți pentru diverse ambiții personale precum ACS Poli Timișoara, Timișoara riscă să ajungă în faliment.

de Flavius BONCEA

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play