Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

SEVER BOCU

Pe drumul Coronini (2)

Scris la: 12.09.2013, de: Sever BOCU Print

Foto 1

Mă întreb, în contemplaţia mea, ce am adăugat noi, în 20 de ani la opera lui Coronini? Care sunt drumurile noastre în Bănat? Furia te cuprinde când te gândeşti că acest Bănat i-a valorat mai mult lui Coronini ca, ţie, stăpânitorului român!

Când mă gândesc însă, care era situaţia mea în locul lui! Nu numai că n’am putut primi nici un ban pentru nimic, ci a trebuit să stau cu arma la picior tot timpul contra acelui spirit hrăpăreţ, care vroia să care de aicia tot şi a cărat şi cară încă, toată vlaga provinciei. Iar când am încercat să fac fără bani, un drumuleţ, Timişoara-Lipova, constrângând comunele mărginaşe să care pietrişul pe care Mureşul îl furniza gratuit, guvernul Iorga-Argetoianu care lua puterea, mă acuza, prin oamenii săi, că banii i-am furat eu, iar pe oameni i-am pus la muncă forţată. Aceasta era destul ca să demoralizeze ţăranii pe multă vreme şi să acorde un premiu infam demagogiei. Ca intenţii, ca plan, poate nu eram prea înapoia lui Coronini. Ceeace n’aveam eu însă, erau, împrejurările, întâi, care îmi erau mereu ostile şi, timpul al doilea, pe care nu l-am avut, am stat în acel post numai un an nu opt. Acest an a fost suficient pentru a refonda un oraş şi a restaura un monument istoric, care este biserica din Lipova, dar nu pentru mai mult. Metropolia, Universitatea, refacerea atâtor alte oarşe, şi a tuturor satelor bănăţene, a drumurilor, înainte de orice, îşi aşteaptă încă pe Coronini lor!... Şi în acel an a trebuit să duc o luptă acerbă, surdă, cu acel centralism cutropitor, nesincer, fals, care se afla acolo, înscris nu în programe ci în mentalitatea fiecărui partid. Ca program fiecare partid e decentralist, aceasta pentru o concurenţă de voturi în provincii, ca realitate, ca intimitate profundă a naturii lor, toate sunt centraliste acolo. Iar o politică de stat românească încă nu s’a format, nu există. Pe dujmani ni-i socotim prieteni, pe prieteni dujmani. Slavism, germanism, ungurism, comunism, toate şi toţi au la noi adepţi şi adversari. În Bănat nu întreprindem nimic ceeace i-ar putea supăra pe prietenii noştri jugoslavi. Deci n’avem o politică în Bănat. Sau, aparent, avem una: capitulare pe toată linia.
Mă întreb, în contemplaţia mea, ce am adăugat noi, în 20 de ani la opera lui Coronini? Care sunt drumurile noastre în Bănat? Furia te cuprinde când te gândeşti că acest Bănat i-a valorat mai mult lui Coronini ca, ţie, stăpânitorului român! Cu o zi mai nainte fusesem la lacul Buhui şi la o panoramă alpestră, într’adevăr fără pereche, deasupra lacului, unde Reşiţa a făcut o mică vilă pentru directorii ei. N’am văzut nici în Dolomiţi ceva mai măreţ! (Direcţia Reşiţei i-a dat vilei numirea de „Ceresnaia”? Sunt curios a şti din ce imaginaţie a putut ieşi această numire. Parcă n’ai fi în Banat ci în Ucraina...). Dar ce folos? Pentru câţi sunt accesibile acele frumuseţi? Eu a trebuit să cer cu o zi înainte un permis la Direcţia Silvică din Oraviţa ca să pot străbate pe acolo cu automobilul. Altfel cinci bariere te opriau până acolo. Nu critic măsura Reşiţei. Într’adevăr, n’am găsit pădure mai îngrijită, prin care păşeai ca pe un parchet de verdeaţă. Astfel, prin acele păduri, faună şi floră, dau o impresie de eden. Totuşi, aşa cum sunt, nu sunt puse în nici-o valoare şi nu slujesc la nimic. Unde e Oficiul Turistic al României care să le pună în valoare? – Nicăieri.
Dar chiar de ar fi undeva, rămâne etrena problemă a drumurilor. 

(VA URMA)

Articol publicat în „Voinţa Banatului”, 30 mai 1937, pagina 2

de Sever BOCU

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play