Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

REGALITATE

10 Mai, o zi glorioasă pentru Regatul României

Scris la: 10.05.2016, de: Cornel-Florin SERACIN Print

Foto 1

Ziua de 10 Mai semnifică momentul de închegare pentru statul naţional român, dar şi ziua conştiinţei naţionale.

10/22 Mai 1866, o dată cu semnificaţii deosebite în istoria naţiunii române. În acea zi, însufleţit de credinţa neclintită în ajutorul Divin, Principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a intrat în capitala României, Bucureşti.
Cu mult înainte de a intra în capitală, noul şef al statului a fost întâmpinat de numeroşi locuitori ai României, edilul şef al Bucureştiului înmânâdu-i, pe pernă de catifea, cheia oraşului şi adresându-i salutul de bun venit. Principele a răspuns prin a mulţumi cordial Primarului capitalei, exprimându-şi speranţa că va avea puterea să ducă la bun sfârşit misiunea grea pe care şi-a asumat-o.
Pe Dealul Mitropoliei, mitropolitul primat şi ceilalţi preoţi l-au primit bucuroşi pe noul şef al statului şi i-au oferit să sărute crucea şi Evanghelia, apoi l-au condus în biserică, unde s-a ţinut un Te Deum solemn. A urmat intrarea în forul legislativ, Parlamentul României, aici principele fiind primit cu ovaţii furtunoase, îndelung prelungite. Pe o masă, în faţa tronului, au fost aşezate crucea şi Evanghelia, la îndemnul mitropolitului primat, noul şef al statului naţional român a depus jurământul pe legile ţării. Unul din membrii Guvernului provizoriu a dat citire formulei româneşti a jurământului: „Jur de a fi credincios legilor ţării, de a păzi religiunea României, precum şi integritatea teritoriului ei şi de a domni ca domn constituţional”. Cu mâna dreaptă pe Evanghelie, Principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a rostit în limba română: „Jur!”
După rostirea cuvintelor de salut, venite din partea preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, principele a rostit următorul discurs în limba franceză: „Ales spontan de naţiune ca principe al României, am părăsit fără şovăire patria şi familia mea ca să răspund la chemarea acestui popor, care mi-a încredinţat soarta sa. Punând piciorul pe acest pământ sfânt, am devenit român. Primirea plebiscitului îmi impune, ştiu, mari datorii şi nădăjduiesc că-mi va fi dat să le îndeplinesc. Vă aduc o inimă sinceră, gânduri curate, voinţa de a face bine, un devotament nemărginit către noua mea ţară şi acel respect neclitit către legi, pe care l–am moştenit de la strămoşii mei. Cetăţean azi, mâine, dacă trebuie – soldat, voi împărtăşi cu voi şi soarta bună şi soarta rea. Din acest moment, totul este obştesc între noi, credeţi în mine, precum şi eu cred în voi! Singur Dumnezeu ştie ce viitor este menit ţării noastre! Din partea noastră să ne mulţumim a ne face datoria. Să ne întărim prin înţelegere, să ne unim puterile ca să fim la înălţimea întâmplărilor! Dumnezeu, care a condus pe alesul vostru până aici şi care a înlăturat toate piedicile din drumul său, nu va lăsa nesăvârşită opera Sa!  Trăiască România!” La finalul discursului, cei prezenţi au izbucnit în urale, strigând cu entuziasm: „Trăiască Carol I !”
La 10/22 Mai 1877, după dezbateri preliminare în Consiliul de Miniştri şi în Camerele reunite ale Parlamentului a fost decisă proclamarea Independenţei României, decizie salutată cu mult entuziasm de naţiunea română aflată în zi de sărbătoare şi bucurie. A fost oficiat un Te Deum la Mitropolie, urmat la palat de felicitările adresate Principelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, felicitări venite din partea miniştrilor, ofiţerilor superiori şi funcţionarilor civili. Şeful statului a fost numit primul principe şi primulsSoldat al României libere. Dimitrie Brătianu l-a salutat pe şeful statului român, deja, ca pe primul rege al României.
La 10/22 Mai 1881 a avut loc solemnitatea încoronării lui Carol I, devenit rege al României. Modest prin educaţie, dorind să fie cât mai aproape de naţiunea română, Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen  refuză fastul încoronării, refuză să fie încoronat cu o piesă din metal preţios, preferând o coroană confecţionată din oţelul unui tun capturat la Plevna în timpul războiului pentru independenţa României. Pentru Regina Elisabeta, solicită să se comande, la un bijutier bucureştean, o coroană simplă de aur. Începutul măreţei zile de 10/22 Mai 1881 a fost marcată încă de dimineaţă, printr-o puternică salvă de tun. Întregul stat naţional român a îmbărăcat haine de sărbătoare. Procesiunea încoronării s-a pus în mişcare la Gara de Nord, fiind deschisă de unităţi de jandarmi călare, de un escadron de roşiori, de furieri şi fucţionari superiori de la Curte. Solemitatea încoronării a avut loc pe dealul Mitropoliei, aici aşteptând miniştrii şi preşedinţii Camerelor. În sunetele clopotelor şi ale muzicii de fanfară, suveranii României au fost conduşi în biserică, aici aflându-se coroanele. În interiorul bisericii au fost rostite rugăciuni, după care s-a ieşit din biserică, iar sub cerul liber a fost săvârşit un serviciu divin. Suveranii României au semnat un document în amintirea evenimentului solemn, document pe care l-au semnat şi miniştrii. La finalul ceremoniei, din Dealul Mitropoliei, s-a coborât la palat. La palat, suveranii României au fost felicitaţi de miniştri şi de soţiile lor, de şefii reprezentanţelor româneşti din străinătate, de membrii corpului diplomatic şi doamnele lor. Suveraii României, Regele Carol I şi Regina Elisabeta, au păşit în Sala Tronului şi au luat loc pe divanurile regale, coroanele fiind depuse în faţa tronului străjuit de steagurile Armatei.  Suveranii României au primit coroanele din partea preşedinţilor Senatului şi Camerei Reprezentaţilor. După primirea coroanei, Regele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a răspuns solemn: „Prin sărbătoarea de astăzi se încheie strălucit un capitol de 15 ani aşa de bogat în lupte grele şi fapte măreţe! La adăpostul Constituţiei şi al legilor sale, România s-a dezvoltat splendid; munca fără preget a oamenilor săi de stat, vitejia Armatei sale şi încrederea mea fermă în forţele poporului au făcut posibilă îndeplinirea dorinţei fierbiţi a tuturor: Regatul, o chezăşie sigură pentru viitor, este astăzi construcţie terminată! – De aceea accept cu mândrie această coroană – ea este făurită din metalul unui tun, care este stropit cu sângele eroilor noştri şi sfinţit de către Biserică; eu o primesc ca pe un simbol al indepedenţei şi forţei României! Ea va fi martor de preţ al unor timpuri grele şi glorioase pe care le-am străbătut în comun, ea le va aminti generaţiilor viitoare de eroismul străbunilor lor şi de unitatea care a domnit între principe şi popor! Cea mai frumoasă coroană însă petru Regină ca şi petru mine va fi şi va rămâne iubirea şi încrederea poporului căruia îi aparţine toată gândirea şi simţirea noastră. În faţa acestor drapele care au fluturat pe câmpul de luptă, în faţa acestor coroane, embleme ale regalităţii, în jurul cărora poporul să se strângă aşa cum se strâng ostaşii în jurul acestor drapele, la auzul acestor omagii la care întregul popor a venit degrabă în capitală ca să fie martor al acestei zile memorabile, ne unim glasurile în urarea scumpă inimii noastre care astăzi, în acest loc sfinţit prin evenimetele istorice ale vieţii mele, va găsi iar un ecou puternic: trăiască iubita noastră Românie încoronată astăzi prin propriul ei merit!”
Ziua de 10 Mai rămâne o sărbătoare naţională sfântă în conştiinţa fiecărui cetăţean al României şi va fi nevoie să fie păstrată astfel pentru a răspunde cu verticalitate în faţa istoriei acestei naţiuni. În amintirea eroilor făuritori de independenţă şi unitate, nu trebuie să lăsăm, noi cei de azi, ca peste această măreaţă zi să se aştearnă uitarea sau tăcerea. E nevoie să lepădăm blestemul anilor socialismului/comunismului, să ne regrupăm toţi cei cu voinţă şi credinţă în Dumnezeu, în istoria acestei patrii şi să învăţăm să apreciem şi să consolidăm moştenirea zilei de 10 Mai, la a cărei făurire au pus umărul generaţiile trecute.
Ziua de 10 Mai semnifică momentul de închegare pentru  statul naţional român, dar şi ziua conştiinţei naţionale, în care fiecare cetăţean al României îşi poate examina faptele şi  poate decide dacă şi-a îndeplinit datoria, în spiritul credinţei creştine, faţă de patrie, neam, şi dinastie.

de Cornel-Florin SERACIN

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play