Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

DIN VECHIME

„Când...?”

Scris la: 07.02.2013, de: Print

Foto 1

Ziarul VESTUL, 1932: „Funcţionarii şi pensionarii, aceia cari au format şi formează temelia acestei ţări, îşi cer drepturile lor, acum într'al doisprezecelea ceas şi guvernul e dator sau să-şi îndeplinească obligaţiunile sale, sau să plece, dacă este incapabil.”

Când...?

În şedinţa de miercuri a Camerei, dl. N. Iorga răspunzând unei interpelări, a declarat cu cea mai nevinovată mină, că guvernul nu poate plăti salariile şi pensiunile cuvenite slujbaşilor de azi şi din trecut, pentru că nu sunt bani.
„Când voiu avea bani, voiu plăti; dar de împrumutat nu putem împrumuta, de furat nu putem fura...”, a declarat solemn doctorul dela Sorbona, Praga etc. - accentuând că fiecare trebuie să judece situaţia de acum.
Să fie convins dl Iorga că toată opinia publică din România judecă foarte bine situaţia financiară a ţării, însă din păcate nu poate să judece după dorinţele tehnicienilor din guvern. Opinia publică s'a convins de incapacitatea şi reacredinţa guvernului care în cele mai grele momente aduce proecte de legi, cari scutesc de impozite cele mai lucrative întreprinderi, impunând în acelaşi timp întreprinderi cari nu aduc nici un venit fiscului.
Chiar dacă n'ar fi însă aşa, guvernul are altă datorie decât să rostească scuze, acuzaţii împotriva guvernelor trecute şi promisiuni cari nu se realizează niciodată.
Neplata salariilor şi pensiilor nu se poate scuza cu aceea că nu sunt bani, nici chiar de un guvern de tehnicieni, care într'un an de guvernare nu a adus decât pacoste şi nenorocire peste ţară.
Dl Iorga însă fără să vrea a adat un act de paupertate guvernului ce-l conduce, afirmând că nu poate împrumuta bani. Ţara ştia de altfel de mai demult că la împrumut nici nu se poate gândi guvernul acesta, care fiind în afara vieţii constituţionale, nu are nici creditul ţării, nici al străinătăţii. Este însă în acelaş timp revoltată de cinismul apostolului dela Vălenii de Munte, care vrea să astâmpere foamea a sute de mii de familii, prin ameninţări ridicole, cu poliţie, jandarmi şi cu închisori. Acestea sunt nimicuri cari nu pot să oprească valul furtunii, atunci când foamea, mizeria va întuneca minţile, şi va face să se sbuciume în vuet de uragan valul omenesc...
Şi nimeni nu se va mira, pentrucă nimeni din această ţară nu va tolera să se facă cu el, cu copiii şi cu femeia lui experienţa neghioabă a lui Buridan cu măgarul, şi nici nu va aştepta să se repete povestea ţiganului mort între două pâini.
Funcţionarii şi pensionarii, aceia cari au format şi formează temelia acestei ţări, îşi cer drepturile lor, acum într'al doisprezecelea ceas şi guvernul e dator sau să-şi îndeplinească obligaţiunile sale, sau să plece, dacă este incapabil. Să plece, fără să aştepte până când va fi gonit, pentrucă atunci zidurile de jandarmi şi poliţişti nu-l vor putea apăra de valurile ce-l vor stropi cu dispreţul lor.
Revino, dle Iorga, la realitate, nu trăi veşnic în domeniile istoriilor trecute. Au trecut timpurile autocratismului şi ale absolutismului, iar dictatura nu mai e la modă. Opreşte pentru o clipă motorul Lincolnului somptuos şi ascultă mugetele furtunei ce se apropie... veţi reveni oare la realitatea lucrurilor, până este timpul?... Înainte ca această nefericită ţară să-şi piardă răbdarea? Dar când? Când? ...


Gh. I. DEMIAN

Articol din ziarul „VESTUL”, 2 aprilie 1932, anul III, nr. 495

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play