Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

REGALITATE

94 de ani de la încoronarea suveranilor Regatului Unit al României

Scris la: 15.10.2016, de: Cornel-Florin SERACIN Print

Foto 1

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, cetate simbol a naţiunii române, a avut loc ultimul episod prin care se consfinţea unirea tuturor provinciilor româneşti sub sceptrul Casei Regale a României.

La 15 octombrie 1922, la Alba Iulia, cetate simbol a naţiunii române, a avut loc ultimul episod prin care se consfinţea unirea tuturor provinciilor româneşti sub sceptrul Casei Regale a României. Încoronarea solemnă a MSR Ferdinand I Întregitorul şi a MSR Maria cea Mare, în catedrala cu hramul Sfintei Treimi din Alba Iulia, a conferit perechii suverane a Regatului Unit al Românie consacrarea religioasă a înaltei funcţii de conducere a statului unitar naţional român, în faţa lui Dumnezeu şi a întregii naţiuni române de pretutindeni. După ce Principele Ferdinand I a depus jurământul de Rege în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, în 13 octombrie 1914 (calendar gregorian), la 8 ani de la acest eveniment, întreaga suflare românească şi-a îndreptat atenţia către Alba-Iulia, acolo unde Dumnezeu avea să îşi dea binecuvântarea lui pentru existenţa în veşnicie a Regatului Unit al României, continuator al statului strămoşesc al vechii Dacii, ţinut în unitate prin graţia divină a sacerdoţilor din vremurile străvechi, intermediari între puterea perenă, lumească, şi puterea veşnică, cea a binecuvântării Creatorului Divin.
Încoronarea perechii regale a României Unite, din 15 octombrie 1922, a fost o continuare a ritualului încoronării suveranilor din Micul Regat al României, încoronare care a avut loc în 10/22 mai 1881, în Catedrala Mitropolitană din Bucureşti. Atunci, la câteva luni după ce România a fost proclamată Regat, perechea regală, MSR Carol I şi MSR Elisabeta, a beneficiat de consacrarea religioasă a funcţiei de conducere în statul naţional român.
După ce rănile provocate de primul război mondial s-au mai închis puţin, întreaga suflare românească şi-a dorit liniştea necesară pentru a putea să consolideze tânărul stat nou format. Dorinţa încoronării solemne a perechii regale, MSR Ferdinand I şi MSR Maria, ca pereche suverană a României, a apărut încă din vara anului 1921, ceremonia fiind stabilită pentru luna septembrie a anului mai sus amintit. Viziunile diferite ale oamenilor politici de atunci faţă de organizarea noului stat au determinat amânarea acestui moment pentru viitorul an, 1922. Regele Ferdinand I Întregitorul a luat poziţie faţă de situaţia politică frământată în acele timpuri şi a încercat să împăciuiască întreaga clasă politică pentru momentul solemn al încoronării, susţinând că încoronarea trebuie să se sprijine pe voinţa şi participarea tuturor partidelor, stărilor şi confesiunilor.
Anul 1922 începe, în viaţa politică a Regatului Unit al României, cu dizolvarea Parlamentului, în 23 ianuarie, moment după care se va desfăşura campania electorală. În martie 1922, PNL, în alianţă cu Partidul Democrat al Unirii din Bucovina şi cu gruparea ţărănistă a lui Ion Inculeţ din Basarabia, câştigă alegerile cu un procent de 60,3% din totalul voturilor exprimate. Şi după aceste alegeri tensiunile politice, generate de vanităţi şi trufie, aveau să pună în pericol ceremonia încoronării solemne de la Alba-Iulia. Partidele din opoziţie nu au participat la acest moment deosebit din istoria Regatului Unit al României. Partidul Naţional Român a refuzat să-şi trimită un reprezentant la serbările încoronării de la Alba Iulia, dând, astfel, posibilitate adversarilor săi să-l considere un partid antimonarhic şi republican. Afectat de înlocuirea sa din funcţia de preşedinte al consiliului de miniştri, cu Take Ionescu, în decembrie 1921, Alexandru Averescu s-a decis în ultimul moment să participe la solemnitatea încoronării perechii suverane, de la Alba-Iulia.
Între timp, populaţia se pregătea pentru fericitul eveniment social, fără a fi prea mult afectată de neînţelegerile clasei politice. Regele Ferdinand I ar fi văzut cu ochi buni o unitate a întregii clase politice cu ocazia solemnităţii încoronării, dar vremea liniştirii situaţiei politice interne nu venise încă, concilierea clasei politice, chiar şi în cazul unui asemenea fericit evenimet, era departe. Au participat la solemnitatea încoronării, dintre personalităţile politice mai însemnate, I. I. C. Brătianu, N. Iorga şi A. Averescu. I. I. C. Brătianu va aduce coroanele celor doi suverani, la Alba-Iulia, cu o zi înaintea solemnităţii încoronării.
Înainte de amiaza din ziua solemnităţii de încoronare, la Alba-Iulia a sosit familia regală. Au fost prezenţi principele moştenitor, Carol, prinţul Nicolae şi reginele Maria a Yugoslaviei şi Elisabeta a Greciei. Sosirea perechii regale, care se urcase în trăsura încoronării, a fost vestită de un vuiet de aclamaţii venit din piepturile celor prezenţi la această ceremonie festivă. Trăsura încoronării, trasă de 4 cai negri, avea să ducă perechea regală, în ovaţiile şi gesturile prieteneşti ale mulţimii prezente aici, la Biserica Încoronării din Alba-Iulia.
Aici, mitropolitul primat, Miron Cristea, a ţinut o liturghie solemnă şi a sfinţit coroanele regale gata pregătite. În faţa clopotniţei a fost aranjată o scenă îmbrăcată în pânză roşie. Aici, pe un larg soclu roşu a fost întins baldachinul încoronării întreţesut cu brocart roşu şi galben pe fond alb. După terminarea solemnităţii religioase, care a durat cam jumătate de oră, întregul alai al încoronării, în frunte cu perechea regală cu fiii şi fiicele ei, se întreaptă spre baldachin. Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, îmbrăcaţi în frac, ajung în faţa perechii regale, care a îmbrăcat între timp mantiile ţesute din purpură, tivite cu blană de hermină, şi dau citire formulelor de jurământ. Regele Ferdinand I îşi pune pe cap coroana de oţel, iar regina se aşează în genunchi în faţa soţului ei. Suveranul îi aşează coroana de aur pe cap, iar regina Maria, cu lacrimi în ochi, se ridică în picioare şi îşi îmbrăţişează şi sărută soţul. Minute în şir uralele celor prezenţi vor răsuna puternic, iar din turnul Bisericii Încoronării se aude solemnitatea clopotului, care se îmbină cu bubuitul salvelor de tun, vestind încheierea solemnităţii încoronării perechii suverane a Regatului Unit al României.
După aceste momente, regele dă citire proclamaţiei sale de încoronare, intitulată, „Chemarea regelui Ferdinand către poporul său cu prilejul încoronării sale ca suveran al României Mari”.
„Cu inima plină de dragoste şi credinţă, mărturisesc dorinţele sufletului meu. Vreau ca ţărănimea, stăpână pe veci pe ogoarele ce le-a dobândit, să le dea toată puterea de rodire, în folosul ei şi al binelui obştesc.
Vreau ca muncitorimea, credincioasă patriei, să-şi afle soarta tot mai prosperă, într’o viaţă de armonie şi de dreptate socială.
Vreau ca în hotarele României Mari toţii fiii buni ai ţării, fără deosebire de naţionalitate, să se folosească de drepturi egale, cu ale tuturor românilor, ca să ajute cu toate puterile statul, în care Cel de sus a rânduit să trăiască împreună cu noi.
Vreau ca românii din toate straturile sociale însufleţite de năzuinţa unei depline înfrăţiri naţionale, să se folosească toţi de legitima ocrotire a statului.
Vreau ca în timpul domniei mele, printr’o întinsă şi înaltă desvoltare culturală, patria noastră să-şi îndeplinească menirea de civilizaţie, ce-i revine în renaşterea orientului european, după atâtea veacuri de cumplită sbuciumare. Sunt sigur că în îndeplinirea marei noastre datorii, voi avea sprijinul tuturor bunilor fii ai ţării, nedespărţiţi în gând şi în faptă în jurul Tronului.
Acestei sfinte misiuni, în neclintită unire cu poporul nostru, voi închina toate puterile mele de om şi de Rege şi asupra-i chem, în acestă zi solemnă, de înălţare sufletească, binecuvântarea celui Atotputernic.”

După acest moment urmează banchetul festiv dat de guvern, banchet la care participă toţi cei prezenţi la această încoronare solemnă. Izvoarele vremii consemnează că la acest banchet au fost ospătaţi 20.000 de ţărani din toate regiunile Regatului Unit al României, fripturile la proţap, făcute ca urmare a tăierii unui mare număr de boi, conform tradiţiei, au îndestulat pe toţi cei prezenţi.
Punctul culminant al acestui moment l-a constituit parada militară, paradă care a reunit un număr de 40.000 de oameni de la toate armele, şi a durat timp de două ore şi jumătate. Marele moment al paradei militare, cel care a entuziasmat întrega prezenţă de aici, făcând-o să se dezlănţuie într-o furtună de chiote şi aplauze, a fost momentul când regina Maria a preluat în uniforma regimentului ei de gardă conducerea unei brigăzi şi a trecut în galop prin faţa regelui. În şaua unui focos cal sur, regina Maria i-a dat salutul militar regelui Ferdinand I, după care şi-a strunit calul cu multă îndemânare, stârnind adimiraţia tuturor generalilor de cavalerie.
A doua zi, încoronarea a fost sărbătorită şi la Bucureşti, perechea regală find omagiată de autorităţile civile. Profesorul Nicolae Iorga a dedicat perechii regale o scriere omagială în două volume bogat ilustrate. Poşta Română a emis timbre care oglindesc evenimentul încoronării.
Astăzi, la 94 de ani de la acel eveniment, păstrăm cu sfinţenie în suflete importanţa lui istorică şi de tradiţie naţională. Este de datoria noastră să ne aducem aminte de momentele înălţătoare din timpul Regatului Unit al Românie, pentru a putea păstra vie în conştiinţa noastră însemnătatea jertfei depuse de întreaga naţiune română în timpul primului război mondial, pentru a fi în unitate teritorială şi spirituală şi pentru a propăşi libertatea şi democraţia cucerite de-a lungul veacurilor.
Inteligenţa naţiunii române de a ridica la cel mai înalt rang sărbătoresc această solemnă încoronare, precum şi solidaritatea pentru acest moment înălţător, solidaritate care s-a manifestat între locuitorii Regatului Unit al României, a adus respect şi recunoaştere pentru noul stat, din partea întregii lumi democratice, Monarhia conferind României o existenţă internaţională, demnă şi liberă între statele lumii.

sursa foto: ziarullumina.ro

de Cornel-Florin SERACIN

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro



Comentează






capcha


Reguli:
1. Vă rugăm folosiţi un limbaj civilizat;
2. Vă rugăm nu folosiţi cuvinte care pot jigni alte persoane care postează comentarii;
3. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să vă referiţi doar la articolul afişat şi să nu atacaţi autorul sau autorii materialului;
4. Nu folosiţi un limbaj vulgar sau cu tentă sexuală;
5. Nu vom permite comentarii discriminatorii cu tentă xenofobă, antisemită sau rasistă;
6. Comentariile care intră în contradicţie cu regulile de mai sus vor fi şterse fără a se afişa vreun motiv;
7. Daca veţi continua să sfidaţi aceste reguli nu veţi mai putea să postaţi mesaje.

Comentând pe acest site, sunteţi de acord cu regulile precizate, le intelegeţi şi vă daţi acordul că le veţi respecta. Vă mulţumim.

Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play