Vestul.ro
Regionalism

Regionalizare, autonomie, reorganizare administrativă (II)



Una dintre ideile cu care VESTUL a repornit la drum este cea de susţinere a regionalizării, a descentralizării economico-administrative ca unică măsură ce poate asigura o dezvoltare prosperă a Banatului fără a depinde de Bucureşti. Continuăm astăzi, cu sprijinul Ligii Bănăţene, seria dedicată explicării conceptelor de regionalizare, autonomie, reorganizare administrativă.

Descentralizarea se prezintă sub două aspecte: descentralizarea administrativ-teritorială, care se referă la comunităţile locale şi descentralizarea tehnică, care se referă la serviciile autorităţilor administraţiei publice de stat.
Prin descentralizarea administrativ-teritorială este recunoscut dreptul colectivităţilor locale de a se autoadministra. O comunitate locală este considerată descentralizată dacă sunt îndeplinite următoarele condiţii:
   -    beneficiază de personalitate juridică;
   -    dispune de autorităţi administrative proprii;
   -    supravegherea acestora de către autorităţile centrale se face numai prin intermediul unor forme de control stabilite de lege;
Comunităţile locale trebuie privite ca elemente ale colectivităţii naţionale care au interese proprii şi probleme locale specifice pentru care statul nu are capacitatea de rezolvare favorabilă,  prin mijloacele specifice pe care le are la dispoziţie. Pentru o cât mai bună organizare în vederea soluţionării eficiente a problemelor şi intereselor locale este nevoie de recunoaşterea juridică a colectivităţilor locale autonome.
Principiul descentralizării se referă la organizarea administraţiei publice în general, evocând existenţa colectivităţilor locale autonome, dar şi la tendinţa statului modern de renunţare treptată la prestarea serviciilor publice în regim centralizat în favoarea înfiinţării stabilimentelor publice sau a prestării lor de către persoane private. Pentru o bună funcţionare a autorităţilor administrative locale este nevoie şi de descentralizarea financiară.  Cum finanţarea responsabilităţilor este foarte importantă, descentralizarea financiară a fost şi este un element vital al procesului de descentralizare. Principiile de bază în domeniul alocării surselor de venit către administraţiile publice locale, asupra cărora majoritatea studiilor făcute la nivel mondial s-au pus de acord,  sunt:
- corelarea veniturilor în raport cu necesităţile, ca măsură necesară asigurării de venituri suficiente pentru acoperirea cheltuielilor;
-  echitatea veniturilor diferă invers proporţional cu capacitatea finaciară şi direct proporţional cu nevoile financiare;
- prevederea şi distribuţia fondurilor trebuie să se bazeze pe factori obiectivi, neinfluenţabili de autoritatea responsabilă.
De aceea, statul este cel care decide care dintre atribuţiile aflate în sfera administraţiei de stat vor ţine de competenţa serviciilor publice statale şi care vor fi delegate către sfera de competenţă a autorităţilor locale. În general, aprecierea capacităţii efective a autorităţilor administraţiei publice locale revine legiuitorului, care prin lege stabileşte atribuţiile acestora. Aşadar, dacă se consideră la acest nivel că autorităţile locale nu au capacitatea de a realiza anumite atribuţii,  acestea pot fi date în sarcina unor organisme deconcentrate sau chiar centralizate.
Centralizarea este procesul prin care statul creează autorităţi publice care să-l reprezinte şi să acţioneze în teritoriu pentru realizarea intereselor sale, dar şi ale locuitorilor respectivi. În acelaşi scop, statul a creat autorităţi şi la nivel central, care să-l reprezinte şi să asigure realizarea intereselor care se ivesc la acest nivel şi care apar ca o necesitate comună, general valabilă tuturor zonelor de interese. 
Prin centralizare se asigură o coordonare a serviciilor publice, care funcţionează în baza regulilor de subordonare ierarhică a acestora, fapt prin care se elimină suprapunerile de acelaşi nivel. Conducerea centralizată, în principiul subordonării ierarhice, asigură pe planul exercitării dreptului de control mai multe trepte prin care se realizează controlul şi se iau măsurile legale corespunzătoare, fapt prin care se oferă garanţii suplimentare pentru apărarea intereselor celor administraţi. Centralizarea excesivă poate fi definită ca o consecinţă a centralismului, în care orice instituţie locală se află în subordinea instituţiilor centrale şi funcţionează doar după dispoziţiile acestora. Acest tip de organizare administrativ-teritorială se regăseşte în special în statele conduse de regimuri totalitare.
Cristian COLOJOARĂ
Liga Bănăţeană


Sursa foto:http://www.sauer-thompson.com
Citiţi şi: Regionalizare, autonomie, reorganizare administrativă (I)