Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

SEVER BOCU

Nicolae Filipescu

Scris la: 30.09.2013, de: Sever BOCU Print

Foto 1

La 97 de ani de la decesul omului politic roman Nicolae Filipescu, vă oferim discursul rostit de Sever Bocu la Focşani, în numele guvernului, cu ocazia inaugurării monumentului lui Nicolae Filipescu în acel oraş. Discursul a fost publicat în „Voinţa Banatului“, a. VIII (1928), Nr. 48.

Provinciile alipite îşi închină steagurile recunoştinţei lor în faţa umbrei lui N. Filipescu.
El a fost un sol al istoriei, un nunţiu al marilor evenimente care se apropiau. In preajma lor el fu cuprins şi dominat de presentimente ca acele ale marilor zei în faţa creaţiunei. Tradiţionala „prudenţă“ de stat a bărbaţilor politici ai României vechi îl părăseşte. El plecă în Ardeal unde îl descoperi pe advocatul din Blaj şi nu-şi putu ascunde bucuria de a fi găsit în el instrumentul istoric ce trebuia. Conservator până atunci, el svârli intempestiv lozincele împărţirei pământului şi a votului obştesc în mijlocul nedumeririi prietenilor şi a clasei sociale căreia aparţinea.
Misiunea României feudale, după dânsul era terminată. Era primul tribut, privilegiile sfâşiate, pe care el îl arunca impersonal, spontan, la picioarele Unirei. Râse apoi sarcastic de ministerul ce încerca să se aşeze pe laurii celor trei kilometri obţinuţi la Silistra şi determină impetuos marşul spre Bulgaria.
De aci încolo nu se poate decât fragmentar înregistra fărămiţarea sufletului său generos, zi cu zi, ceas cu ceas. El nu-şi mai dă răgaz, nu îşi mai acordă odihnă nici pentru o clipă. In adunări el nu mai cuvântează, rosteşte edicte sentenţios, implacabil.
„Te vei încorona la Alba Iulia sau vei muri pe câmpia Turzii“! — sună vijelios, eroic, ultimatul său către Regele Ferdinand.
Când oştile ţării plecară însă spre Carpaţi, vulturul căzu dintr’odată cu aripa frântă de atingerea morţii. L’am mai văzut numai odată. Era după Turtucaia. Se ridicase ca o fantomă, hamletiană, mânat de viziunea agoniei lui până la treptele tronului conjurând forţele supreme pentru oprirea dezastrului în marşul funebru al destinului.
Dezastrul ţărei putu fi oprit, îndreptat mai târziu, al său se consumă.
El dispăru în haosul bombardamentelor de aeroplane, în crepusculul tivit roşu însângerat a celor două fronturi rupte, în nădejdiile spulberate ale vitejilor ce treceau Oltul înapoi.
S’au împlinit 12 ani de atunci. Recunoştinţa naţională a întârziat prea mult pentru acest mare fiu al ţării. Azi, când ea se formulează în primul bronz, depun în numele guvernului şi al provinciilor alipite omagiul recunoştinţei noastre duioase la picioarele Desrobitorului.

de Sever BOCU

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play