Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

BANAT

Avram Imbroane

Scris la: 23.09.2016, de: Sever BOCU Print

Foto 1

Se împlinesc, la 23 septembrie, 78 de ani de la trecerea în eternitate a omului politic bănăţean, deputat, teolog, luptător pentru unirea Banatului, Avram Imbroane. Vă oferim, cu prilejul acestei comemorări, discursul rostit de Sever Bocu la înmormântarea fruntaşului bănăţean.

Te întorci acasă în vultur cu aripile frânte şi, între patru scânduri încape tocmai bine atâta frământare, atâta tumult, atâta zbucium!
Dar nu cumva ne vii ca simbol şi în moarte, cum ca simbol trebuie să-ţi privim, — ca să te înţelegem, — resturile tale mortale? E ca în tragedia greacă, aparţine regulelor tragediei, ca eroul să moară cum a trăit şi totul să se prefacă în juru-i în puteri de simbol.
Fiindcă viaţa ta a fost dominată incontestabil de eroic. De aci tot elementul de tragedie dintre tine şi o generaţie care n’a mai înţeles eroicul, care nu te-a înţeles şi pe care n’ai înţeles-o.
Imi aduc aminte. Ai venit la mine în Iaşi şi mi-ai spus că guvernul Marghiloman îţi cere declaraţii de dezavuare a luptei pe care am dus-o şi te-a făcut atent că ai copii. Ne-ai spus, căci eram de faţă mai mulţi: „Mai bine mă prăpădesc, decât să fac aceasta, dar de-oi fi să mor, să aveţi grije de cei 4 copii ai mei“. Cel ce’n vremea utilitarismului vroia poate să se acomodeze şi el, să se adapteze, fără să reuşească, în vremea eroicului, îşi sacrifica, ca un Avram din Biblie, ceea ce avea mai scump: copiii săi, pe altarul Patriei!
După terminarea măreţei epopee, care le-a dat urmaşilor o ţară, prin truda ta, prin vitejia ta, prin măreţia sufletului tău, nu ştiai că ingratitudinea, la care nu te-ai aşteptat, era singura gratitudine, pe care ţi-o puteau da, explicabile silinţi de denivelare.
Iată însă că în jurul sicriului tău din nou bubue tunul, se aud, zângănit de arme, ascuţit de săbii, — dar unde e luptătorul? Tu dai pământului pământeanul din tine, dar pe luptător printre câţi dintre noi, l-ai lăsat?
Cine va încinge azi spada diaconului din Lugoj, căci în fruntea oştilor ce răsar ca din pământ sta un diacon, cu crucea în frunte, alţii, ocupaţi cu apărarea stăpânirilor, cari toate sunt dela Dumnezeu? Cine va mai purta sabia însângerată cum ai purtat-o tu, prin Infinitul rus, pe la credincioşi şi necredincioşi, cu vârful ei, arătând spre Coşteii tăi, până’n Tisa? Fantastică visiune! De pe crestele Uralilor, de pe drumurile invaziilor, vei porni avalanşele de oşti, şi le văd în clipa aceasta, în invizibile escadroane, făcând gardă de onoare în jurul sicriului tău! Atâta entuziasm, unde, cu cine şi cu ce e înlocuit?
Mă gândeam la drumul tău nocturn de astănoapte. Cum să nu te fi plâns şi pe tine codrii noştri, Valea Cernei, prin care ai intrat, acum învins, văzând armele aruncate, ca odinioară pe ale Iancului, văzându-le
Că le plouă şi le ninge
Şi n’are cine le ’ncinge ...
Bolnav şi trudit, părăsit şi uitat, ce putea simţi, pe patul de suferinţi, eroul din tine, în clipele prin cari trecem azi, mai sumbre poate, ca însuş suferinţa ta? Ai plecat ca să nu vezi sau ai plecat ca să dai un avertisment? Ce puteai să crezi, pe patul tău de suferinţi, când vedeai, că pentru 50 mii conaţionali, un Stat, undeva, trăgea sabia, iar Coşteiul tău, nu poate nici azi şi poate niciodată, să te mai primească în sânul lui, singurul în care poate fi dulce odihna? Ce putea simţi trupul tău istovit, care nu se mai putea ridica în mână cu o nouă sabie însângerată?
Ochii tăi albaştri s’au închis. Se închide tot mai tristă şi geana Istoriei pe zările de foc ale neamurilor, cu cari odinioară, umăr la umăr, am luptat, am nădăjduit, am învins.
Ai plecat, ca prima victimă a indolenţei prezentului.
Ai plecat, dar nu privi îndărăt, nici spre zilele tale, de ieri, nici spre zodia noastră de astăzi. Şi iartă, căci nu singur ai fost, printre cei batjocoriţi, printre cei goniţi pentru dreptate, printre cei uitaţi. Ci mulţumeşte-te, că ai fost printre cei dintâi, atunci când rândurile lor erau atât de rare, pe meterezele unei Istorii!
In veci pomenirea ta!

VESTUL“, a. IX (1933), Nr. 2242. Rostit cu ocazia înmormântării fruntaşului politic bănăţean Avram Imbroane.

de Sever BOCU

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play