Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

ASTAZI

Deportarea în Bărăgan

Scris la: 18.06.2016, de: Ana LUPU Print

Foto 1

În România, după ocuparea ţării de către sovietici, aceste practici au fost activate în anul 1951, când în jur de 12800 de familii, respectiv peste 40000 de persoane au fost deportate din vestul ţării, în câmpia Bărăganului.

Deportarea este o politică a regimurilor totalitare care au dobândit o amploare de masă în U.R.S.S. în timpul dictaturii staliniste. În România, după ocuparea ţării de către sovietici, aceste practici au fost activate în anul 1951, când în jur de 12800 de familii, respectiv peste 40000 de persoane au fost deportate din vestul ţării, în câmpia Bărăganului. Din Banat şi Mehedinţi au fost deportaţi români, germani, bulgari, unguri, sârbi, aromâni şi evrei. În noaptea de 18 spre 19 iunie 1951, fără a fi anunţaţi dinainte, oamenii au fost scoşi din case. Pentru realizarea deportării au fost folosite efective militare formate din trupe de grăniceri, miliţie şi securitate (fosta poliţie politică) pentru operaţiunile de blocare, ridicare şi escortă. Îmbarcarea familiilor s-a făcut în vagoane de marfă, sub directa supraveghere a activiştilor de partid comunist, miliţienilor şi securiştilor. În Bărăgan, deportaţii au fost nevoiţi să îşi construiască case din pământ bătut, acoperite cu stuf sau paie, fiind distribuiţi în 18 sate nou înfiinţate.
În 1956 au fost aduşi înapoi, după cinci ani de chin. Unele dintre sate au fost transformate în centre de „domiciliu obligatoriu”, unde au fost trimişi mii de deţinuţi politici eliberaţi din închisori la expirarea pedepsei, dar care trebuia ţinuţi sub observaţie, fiind consideraţi „nereeducabili”. Între 1955 şi 1964, la Rubla, Lăţeşti, Măzăreni, Dropia, Zagna, Fundulea au fost fost obligate să se mute personalităţi ale vieţii politice şi culturale, dintre care îi amintim pe Corneliu Coposu, Ion C. Brătianu, Constantin C. Giurescu, Ion Diaconescu, studenţii Paul Goma, Dan Mugur Rusiecki, Ion Varlam.
Când deportaţii s-au întors în satele lor, în 1956, unii şi-au găsit casele distruse, alţii, ocupate de comunişti. Cei mai mulţi au pierdut tot sau aproape tot ce agonisiseră o viaţă întreagă. Deportările din Banat şi Mehedinţi, din vara anului 1951, reprezintă unul dintre cele mai teribile proiecte de epurare socială pe care le-a inventat regimul comunist din perioada Gheorghiu-Dej, aflat în plină dominaţie sovietică.

sursa foto: Asociaţia Foştilor Deportaţi în Bărăgan, filiala Timişoara

de Ana LUPU

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro


Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play