Ioan Gârboni (director Filarmonica „Banatul”): „Cred şi sper ca autonomia în viitoarea Europă va OBLIGA la descentralizare, mai ales la cea administrativă şi economico-fiscală. Exemple sunt în multe ţări, ca Germania, Elveţia, etc”.

Marian Odangiu (scriitor, ziarist): „Categoric ar fi benefică descentralizarea. Şi asta nu ţine de ideea de provincializare, ci ţine de ideea de regionalizare. Regionalizarea este un concept european, este un concept care în Europa de astăzi şi-a dovedit funcţionalitatea. Este absolut necesară această descentralizare şi eu cred că, dacă descentralizarea nu se va produce în următorii ani, România va ajunge foarte rău. După formula lui Eminescu, fiecare zonă ar trebui să trăiască în marginile propriilor ei adevăruri. Avem aici, în Banat, un sistem de valori, care este extrem de coerent şi pentru care bănăţenii adevăraţi şi timişorenii adevăraţi au un deosebit respect şi şi l-au asumat. Plecând de aici, eu cred că e absolut necesară această descentralizare, în sensul de regionalizare. Regionalizarea ar permite o dezvoltare mult mai armonioasă, mult mai coerentă. Deciziile ar trebui să fie luate aici, şi nu altundeva. Habar nu au cei care conduc despre specificul acestor locuri, despre ceea ce vor oamenii de aici, despre modul în care îşi perspectivează existenţa.”

Robert Şerban (scriitor, ziarist): "Eu cred că descentralizarea se produce. Uniunea Europeană chiar ne obligă la asta. Autonomia e, însă, altceva. România e un stat foarte tânăr. Poate prea tânăr ca un tip de autonomie a provinciilor sale să nu-l dezechilibreze. Să nu-l... destabilizeze. Când aud prostia “ce bună ar fi o vamă la Piatra Scrisă”, mă apucă tristeţea pentru că îmi dau seama că mulţi concetăţeni de-ai noştri vorbesc fără să gândească în profunzime. Dacă ai un frate mai sărac, ce faci? Îi trânteşti uşa în nas sau încerci să-l ajuţi ca să-l scoţi din impas? Despre asta e vorba, până la urmă.”

Ilie Stepan (muzician): „Dacă ar fi benefică o descentralizare administrativă şi economică? Absolut. Sunt modele în Europa civilizată de ţări care practică acest sistem, sub o formă sau alta, şi peste tot a dus numai la progres. Spre exemplu, eu nu pot să dau 100 lei la Bucureşti şi să primesc înapoi 15 lei. Eu dau mult şi primesc puţin şi alţii dau foarte puţin şi primesc foarte mult, mult mai mult decât dau; nu este just. Asta în primul rând. Apoi, prin această descentralizare, automat s-ar crea nişte regiuni care, prin ceea ce fac, sunt mai în faţă şi, în momentul în care regiunile respective stau bine pe picioare, pot să dea la rândul lor şi celor care nu au. Dacă ne ţin pe toţi aşa, la limita de plutire, nu se rezolvă nimic. Mai simplu, dacă eu ajung la un nivel de trai care să-mi permită să dau şi unui om care are mai puţin, mă duc şi îi dau. Sistemul ăsta de a lua de la cei care au şi a da înapoi mult mai puţin nu mi se pare corect, pentru că nu duce la progres. Îi învaţă pe cei care nu au să fie asistaţi în permanenţă. Şi nu oamenii sunt vinovaţi, sunt vinovate administraţiile din zonele care nu au. Administraţia unor judeţe mai sărace trabuie să se obişnuiască cu gândul că e pusă acolo ca să atragă fonduri, să atragă investitori, să îşi facă treaba, nu să aştepte să primească; nu să stea în funcţiile în care sunt aleşi sau numiţi şi să aştepte rectificări de buget. Când se împarte bugetul, acel „tort imaginar”, ei primesc nişte bani pentru care nu fac aproape nimic. Asta e o metodă care ţine de un comunism pe care am crezut că l-am uitat. Nu e corect ca un om care vrea să facă ceva să depindă mereu şi mereu de semnături, de ştampile, de aprobări, de comisii de la Bucureşti. Eu am fost şi patron de trust media şi ştiu ce înseamnă această centralizare excesivă. Nu avem un cotidian de rezonanţă naţională datorită centralizării excesive. Nu avem un post de radio cu frecvenţă naţională, nu avem o televiziune cu implementare naţională, şi asta oriunde, nu numai în Timişoara. Şi acestea nu există pentru simplul motiv că toţi cei care au avut un demers de acest gen, bazat pe nişte calcule serioase, şi-au mutat firma la Bucureşti. De ce? Pentru că acolo se împarte tot, inclusiv în ceea ce priveşte publicitatea. În provincie ajung firimiturile, ce mai cade din maşina cu pâine. Nu este corect. Timişoara merită cu vârf şi îndesat să aibă un cotidian sau un săptămânal care să fie naţionale, un post de radio şi chiar un post de televiziune care să aibă acoperire naţională. Eu sunt om de muzică. Dacă vorbim de acest domeniu, de muzicienii tineri, care vor să se lanseze, aici, în majoritate zdrobitoare funcţionează principiul potrivit căruia, dacă nu te duci la Bucureşti, nu exişti. Şi asta pentru că şi în acest domeniu funcţionează aceleaşi principii: sunt case de discuri care au, la rândul lor, firme mari care sponsorizează proiecte şi banii se împart tot în Bucureşti, lucrurile se opresc acolo. Cel puţin în muzică, domeniu pe care îl cunosc, tânăra generaţie este văduvită de posibilitatea de a se realiza aici, căci trebuie mers la Bucureşti pentru orice. Concluzionând, categoric ar fi benefică o descentralizare administrativă şi economică”.

Cosmin Lungu (manager Librăriile Cărtureşti Timişoara): „Dacă îmi doresc un stat unitar, descentralizarea la momentul acesta ar destabiliza, pentru că banii din Banat, care acum merg spre zonele sărace, n-ar mai exista, iar astfel dezechilibrele apărute între regiuni ar rupe ţara. Normal că nu-mi place să văd şoselele din Banat pline de gropi, iar pe cele din Hunedoara mai mult decât europene. Şi îmi dau seama că dacă i s-ar întoarce Timişoarei banii pe care îi trimite la centru, situaţia ar fi alta. Aş vrea să cred că există suficientă chibzuinţă astfel ca sacrificiile unor generaţii de la 1918 şi dinainte să nu fi fost în zadar. România trebuie să-şi protejeze unitatea, fără ca asta să însemne exploatarea unora în folosul altora. Mizez pe o dezvoltare a regiunilor mai sărace, care să aducă egalitate de status.”

 text foto: Banatul istoric românesc