Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

SEVER BOCU

Mitropolia Timişorii (3)

Scris la: 07.05.2012, de: Sever BOCU Print

Foto 1

Mitropolia Timişorii a fost unul din principalele puncte ale guvernării lui Sever Bocu. N' putut fi realizată decât în 1940 şi atunci doar ca episcopie.

Am făcut această recapitulare pentru a marca poziţia noastră şi a datoriilor ce decurg dintr-însa. Nu târgueli trebuiesc ci principii totalitare, oameni totalitari. Ne trebuie oameni cari să răspundă acestor înalte cerinţi ale timpului nostru, ale clipei care este a noastră. O generaţie care-şi pierde timpul ei este o generaţie risipitoare. Mocioneştii şi-au umplut nu numai timpul lor ci şi pe al nostru, trăim din moşteniri ce ne-au lăsat ei, căci dezrobirea noastră din lanţurile Carloviţului este opera lor. Ne mândrim azi cu Episcopia aceasta dar ea este o operă mult întârziată, este o datorie a altei generaţii pe care o împlinim noi în locul ei care nu şi-a îndeplinit-o la timp. Binecuvântaţi fie în cripta lor aceşti mari precursori, atât de mari încât toţi cari i-au urmat să pară şi mai mici decum erau. Iată de ce o statuie a lui Andrei Mocioni trebuie să se redreseze impozantă în faţa Catedralei. Precum bustul lui Alexandru trebuie topit şi turnat din nou, el neatestând, aşa cum e, decât decreptitudinea noastră.
Nu pot încheia fără a spune totuşi câteva cuvinte de mulţumită şi recunoştinţă şi faţă de cei ce şi-au făcut datoria, faţă de cei ce-au făcut posibilă înfăptuirea fie şi târzie a operei. Printre aceştia voi aminti în primul loc pe I. P. S. Sa Mitropolitul Nicolae care prin lupta sa conştie a putut înlătura toate primejdiile ce se îngrămădiseră în jurul acestei Episcopii. În al doilea, recunoştinţa noastră în caută pe P. S. Sa Episcopul Andrei al Aradului, care s-a ştiut dezbrăca de orice interes egoist în această chestiune. Episcopia Timişorii a cerut jertfe. P. S. Sa n-a ezitat să le aducă. Fără jertfa sa benevolă mai treceau alte decenii până la înfăptuire. Au prevăzut-o aceasta şi înaintaşii noştrii şi probabil s-au izbit de aceste greutăţi. Intr-un Memoriu al lor din 29 Iunie 1876, iată ce spuneau ei: Pentru cazul neaşteptat dacă părintele episcop diecesan, pentru vreun scrupul ori din vre-o cauză ori alta ni-ar denega împărtăşirea binecuvântării se înţelege că supunerea acestor părţi către autoritatea legală va rămâne nealterată dar noi ne însărcinăm ca la Congresul naţional cel mai deaproape să cerem realizarea fără amînare a acestei programe.. Cine erau acei noicari spuneau acestea? Meletiu Drăghici protopopul Timişorii, Alexandru Mocioni şi Vichentie Babeş, cari sunt trimişi în delegaţie la Arad să-i aducă acestea la cunoştinţa episcopului diecesan, care era atunci Ivacicovici. Nu a fost nevoie de nicio delegaţie la Prea Sfinţia Sa Episcopul Andrei. S-a dezmembrat singur ca să înmembreze episcopia Timişorii. Mai târziu se va vedea sunt convins că şi episcopul Aradului avem pe unul din marii chirarhi ai bisericei noastre româneşti, care îşi depăşeşte dieceza sa.
Nu-l voi uita nici pe acel diacon din Lugoj, mort prea de vreme, Avram Imbroane, care prin oricâte adversităţi, a fost un suflet de arhanghel, care a vibrat, pentru neamul şi biserica sa. Adversităţile au fost ale lui, foloasele ale bisericei. El a fost care înfrânt, bolnav, dintr-un modest post de secretar la Culte, a dat impulsul din urmă Episcopiei şi Catedralei, pe care cu curaj le-a iniţiat. Dumnezeu să-l odihnească. Şi poate merită un cuvânt de pioasă aducere aminte şi acel mare Episcop al Caransebeşului, pentru lupta lui ăn această chestiune. El nu a fost un întârzietor, opunându-se dărâmării, el a fost un îndrumător pe făgaşul cel drept. Merită apoi un capitol separat marii ctitori dela început, fericitul metropolit Şaguna, care a lăsat testamentar 25.000 lei aur pentru Episcopia Timişorii, Andrei Mocioni care a întemeiat biserica cea vie, clasa conducătoare românească, cu un buget ca al unui Minister şi acel vrednic de pomenire, Emanoil Ungurianu care şi-a dăruit tot avutul, agonisit o viaţă întreagă, aproape 50 milioane în valuta de azi! ca el să trăiască la bătrâneţe ca pensionar al Primăriei. Unde se mai găsesc asemenea exemple? Ungurii proslăvesc pe Szechenyi al lor fiindcă şi-a dăruit veniturile pe un an ale moşiilor lui pentru Academia Maghiară! Ungurianu şi Andrei Mocsonyi şi-au dăruit tot avutul lor nu venitele pentru biserica românească! Vor trebui aduşi şi aşezaţi cu mare cinste în Panteonul Catedralei. Şi ce păcat că nu mai putem deosebi ţărâna acelor dioscuri, pontifi ai Renaşterei, Pavel Iorgovici şi Dimitrie Ţichindeal. Procesul lui Ţichindeal cu Stratimirovici abea azi ia sfârşit. Dacă nu mai există din ei decât ţărâna, a rămas după ei portretele, cari ne permit a-i aşeza în marmoră sau în ulei în aula timişoreană. Nu suntem fără trecut, suntem o Naţiune, aici, în Valea Dunării cu o mare misiune de împlinit şi pe care vom împlini-o, cu onoare, în concurenţa ce ne înconjoară. Nu ne temem de lupta de rasă de aici, pus în condiţii egale, neamul nostru va ieşi biruitor, prin ghinda nobilă din care e plămădit.
O caldă recunoştinţă, ca să fim drepţi Rev. Domn protopop al Timişorii Ţiucra, care a ostenit, s-a frământat, cu roade frumoase pentru noi. Aceleaşi mulţumiri şi primului Consistor ce a condus agendele de p-aci, părintelui protopop din Vinga, Bocşan şi asesorilor Ion Imbroane şi Popovici.
Şi acum cînd porneşte spre viitoru-i necunoscut dar întrezărit această sfântă Episcopie ce a luat atât de greu fiinţă să-i cerem dela bunul Dumnezeu ocrotire pentru toţi vecii. Iară pe mirele ei, să rugăm pe bunul Dumnezeu să ni-l arate, să ni-l vestească prin Duhul său Sfânt, plin de dar şi de adevăr, ca să-şi poată împlini marea-i, istorica-i misiune, pentru tot ce a suferit acest Neam prin atâtea încercări, prin cari s-a ispăşit.
Trăiască Vlădica Timişorii şi înflorească din veac în veac!

Discurs publicat în „Vestul“ a. XI (1940), Nr. 2380. Rostit în prima adunare eparhială a episcopiei din Timişoara. Mitropolia Timişorii a fost unul din principalele puncte ale guvernării lui Sever Bocu.. N’a putut fi realizată decât în 1940 şi atunci doar ca episcopie.

Drumuri şi răscruci, vol. II - Discursuri (Bucureşti, 1945)

de Sever BOCU

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro



Comentează






capcha


Reguli:
1. Vă rugăm folosiţi un limbaj civilizat;
2. Vă rugăm nu folosiţi cuvinte care pot jigni alte persoane care postează comentarii;
3. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să vă referiţi doar la articolul afişat şi să nu atacaţi autorul sau autorii materialului;
4. Nu folosiţi un limbaj vulgar sau cu tentă sexuală;
5. Nu vom permite comentarii discriminatorii cu tentă xenofobă, antisemită sau rasistă;
6. Comentariile care intră în contradicţie cu regulile de mai sus vor fi şterse fără a se afişa vreun motiv;
7. Daca veţi continua să sfidaţi aceste reguli nu veţi mai putea să postaţi mesaje.

Comentând pe acest site, sunteţi de acord cu regulile precizate, le intelegeţi şi vă daţi acordul că le veţi respecta. Vă mulţumim.

Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play