Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

M.S. Regele Frdinand I Întregitorul – 89 ani de la trecerea la cele veşnice

M.S. Regele Frdinand I...

Vara anului 1927 a îndoliat întreg Regatul României. În noaptea de 20 iulie, Regele...[...]

Rege, de 87 de ani

Rege, de 87 de ani

În 20 iulie 1927 Mihai I a devenit, pentru prima dată, rege al României, după ce...[...]

Regina Maria

Regina Maria

În urma cu 76 de ani, la 18 iulie 1938, a trecut la cele veşnice Regina Maria, care a...[...]

SEVER BOCU

Sever Bocu. Schiţă de portret (III)

Scris la: 03.05.2012, de: Lucian-Vasile SZABO Print

Foto 1

„Azi, aceşti cărturari se plimbă prin toate partidele, atraşi numai de «mirosul fripturii», cu o lipsă de ruşine degradantă, pentru toată viaţa politică” (Voinţa Banatului, 1926). Sever Bocu a fost membru al unui singur partid, unul adevărat, ceea ce este un lucru admirabil.


Fripturiştii, farsorii şi ghilotina morală
În 1926, Sever Bocu va promova o întoarcere la spiritul Revoluţiei de la 1848, cu imuabila lege morală care condamnă fără tăgadă farsorii. Căci prezentul României Mari, şapte ani de la realizarea ei, devine marcat de importură, de migraţia secăturilor şi oportuniştilor: „Azi, aceşti cărturari se plimbă prin toate partidele, atraşi numai de «mirosul fripturii», cu o lipsă de ruşine degradantă, pentru toată viaţa politică”1. Sever Bocu a fost membru al unui singur partid, unul adevărat, ceea ce este un lucru admirabil. Extrem de principial, va sancţiona încă de pe acum aventurile politice ale lui O. Goga, dar şi ale altora. Calul de bătaie va fi însă Partidul Liberal, pentru ceea ce considera Bocu a fi marea trădare a Banatului. Să nu ne închipuim însă că trădarea politică, „migrarea” (cum se spune într-un limbaj diplomatic) de la un partid la altul este o descoperire a României de astăzi. Fusese chiar şi înainte de epoca descrisă de Bocu. Doar că atunci se atinsese un alt vârf al decăderii morale politicianiste: „Priviţi spectacolul guvernamental local, dintre trădătorii vechi şi trădătorii noi, neofiţi! Cum îşi arată rivalii colţii şi ce mârâituri, împrejurul osului de ros, ce dezbină şi totuşi uneşte”. Acum va fi invocată demnitatea şi intransigenţa anului 1848: „Naţiunea să pună însă o limită acestui spectacol hidos. Să proclame solemn lupta sa de libertate pe un nou ’48 pentru drepturile ei de viaţă. Şi, ca şi toate luptele de libertate, să pună venalităţi severe, excepţionale, pentru deserţiune (dezertare, n.n.) şi trădare. Să ridice în toate colţurile ghilotina morală!”2. Şi când te gândeşti că România a fost condusă, în perioada 2009-2012, de guverne susţinute de astfel de trădători, ba chiar de un partid care nu a participat la alegeri, nu a fost votat de nimeni, dar a fost prezent în Parlament!
În geografia publicistică a lui Bocu ne reîntâlnim cu Octavian Goga şi în 1938, al restrângerii libertăţilor democratice şi de început al alunecării spre totalitarismul de dreapta. Guvernarea lui Goga va fi amendată fără drept de apel. Substratul acestei puneri la zid publicistice nu este doar cel al poziţionării pe linie de partid (partide aflate în adversitate politică), nu doar în aliniamentul trădărilor ideatice ori în cel al reproşurilor personale (căci Goga îl dezamăgise crunt pe prietenul de odinioară). Evoluţia ulterioară a lucrurilor devodeşte că S. Bocu a intuit derapajul, dezatrul, prăbuşirea: „Două luni de la venirea guvernului Goga la putere, România a devenit un Cazan al Satanei, în care fierb toate valorile politice şi sociale, împreună. De două luni numai? O, nu domnilor, la astfel de prefaceri, ca şi acelea la care asistăm, nu se ajunge în aşa scurt timp. Astfel de prefacere cer timp de coacere,  de gestatţie şi-n realitate guvernul Goga e numai un simptom, o explozie a unor acumulări de greşeli, de vini iniţiale, al căror produs este”3.

Banatul cu geografie variabilă
Întâlnirile admirabile avute de Bocu (cu personalităţi care au marcat lumea, dar şi participări la evenimente de o importanţă epocală) l-au modelat, însă nu i-au ştirbit nimic din curajul de a denunţa ceea ce a crezut el că sunt încercările de a falsifica realitatea, de a deturna istoria. În acest cadru sunt importante câteva precizări făcute de Cornel Ungureanu, teoreticianul literar cu o atât de profundă aplecare şi înţelegere a mecanismelor (geo)politico-culturale: „Personalităţi gigantice, eroi de epopee pot fi descoperiţi aproape pe fiecare pagină. Mocioneştii sunt sfătuitori ai Împăratului – privilegiaţii unei atenţii speciale. Aparţin unei elite la care alţii n-au nici măcar dreptul să viseze4. După cum importante sunt paginile despre înfrângere: aici vocaţia pamfletară se confruntă cu efortul dea a rectifica paginile de istorie partizane”5.
Este epoca în care toţi ziariştii de la gazetele româneşti importante vor petrece stagii mai lungi sau mai scurte în puşcării. Harta publicistică a locurilor de detenţie e amplă: Vác (Vaţ), Szeged (Seghedin), Debrecen (Debreţin), Năsăud şi... Arad6. La Arad nu erau închişi, de obicei, ziariştii. Erau judecaţi pentru delicte de drept comun, de atentat la siguranţa statului şi intrau în această temniţă cu totţi criminaliii periculoşi, cum i se va întâmpla şi lui Sever Bocu. Sunt uitate vremurile de euforie, de luptă comună: „Această tinerime a lui Petöfi, Vasvári i-a deschis lui Murgu uşile de la Neugebäude. În acel 15 martie, l-au purtat pe umeri în triumf. S-a spus că i-ar fi cerut atunci un reversal – că nu va mai lupta contra ungurilor – nu e de crezut. Că-l va fi emoţionat acel gest e firesc”7.
Cum vom vedea, Banatul se va constitui la Sever Bocu ca „patrie restrânsă”, după cum va spune chiar el. Analizată, expresia se developează, într-un prim sens, în concordanţă cu limitele istorice, adică teritoriul din aproximativul patrulater format de Mureş la nord, de Tisa în nord- vest, de Dunăre în sud şi sud-vest şi de râul ceva mai mic la est. Timişoara în centru, cu Orşova la est, Lipova la nord şi Vârşeţ la vest. Era un teritoriu locuit de comunităţi importante de români. Al doilea sens defineşte mai exact restrângerea, căci schimbările administrativ-teritoriale sunt importante. Banatul lui Bocu şi Banatul actual are Orşova în Oltenia, Lipova în Ardeal, iar Vârşeţul în Serbia! Pentru revenirea în limitele istorice va milita el întreaga viaţă şi pentru o adminitrare unitară a tuturor colţurilor sale. Patria restrânsă devine astfel o ţară, un teritoriu unit printr-un spirit al locului. Iar acesta este cel de al treilea sens al expresiei analizate: un Banat închegat, capabil să se autoadministreze, implinit, patrie comună pentru toţi locuitorii săi.
Dar ce este Banatul, „patria mea restrânsă”, după cum se va exprima autorul? Este un un loc şi o stare de spirit unde funcţionează un alt principiu al marelui gânditor bănăţean, căci „eu şi generaţia mea ne-am născut în religia libertăţii” 8. Cum se vor împăca însă acestea cu Banatul multietnic? Cât de mari vor fi discrepanţele şi conflictele? Peste ani, când disputele se vor accentua, Sever Bocu nu se va sfii să-i amendeze ferm pe demagogii ce stimulau conflictul. Este şi un prilej pentru a sublinia şi un alt principiu al său, naţionalismul luminat: „Noi suntem naţionalişti, dar nu vrem să exploatăm acest sentiment, ci să-l slujim. Între naţiunea majoritară şi minorităţi trebuie să existe un respect reciproc. Nu-i permis ca majoritatea să abuzeze de forţa pe care i-o dă numărul. Cei care urlă şi strigă contra minorităţilor abuzează de această forţă, aducând, inconştient, o pată tocmai pe ceea ce a constituit baza morală a tratatelor de pace”9.

 1. „Voinţa Banatului”, VI, nr. 16, 16 aprilie 1926.
2. Idem.
3. „Voinţa Banatului”, XVIII, nr. 7, 13 februarie 1938.
4. După cum aminteşte S. Bocu, la 1867, Mocioneştii îi vor întoarce spatele kaiserului, suspectat de trădare...
5. Sever Bocu sau Banatul în formulă imperială, postfaţă la Drumuri şi răscruci. Memorii, Editura Marineasa, Timişoara, 2005, p. 297.
6. La Vác va petrece Slavici, la Szeged, Branişte şi Goga, iar la Năsăud Pop-Păcurar.
7.  Sever Bocu, op. cit., p. 75.
8.  „Voinţa Banatului”, X, nr. 15, 13 aprilie 1930.
9.  „Vestul” VII, nr. 1587, 22 februarie 1936.

de Lucian-Vasile SZABO

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro



Comentează






capcha


Reguli:
1. Vă rugăm folosiţi un limbaj civilizat;
2. Vă rugăm nu folosiţi cuvinte care pot jigni alte persoane care postează comentarii;
3. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să vă referiţi doar la articolul afişat şi să nu atacaţi autorul sau autorii materialului;
4. Nu folosiţi un limbaj vulgar sau cu tentă sexuală;
5. Nu vom permite comentarii discriminatorii cu tentă xenofobă, antisemită sau rasistă;
6. Comentariile care intră în contradicţie cu regulile de mai sus vor fi şterse fără a se afişa vreun motiv;
7. Daca veţi continua să sfidaţi aceste reguli nu veţi mai putea să postaţi mesaje.

Comentând pe acest site, sunteţi de acord cu regulile precizate, le intelegeţi şi vă daţi acordul că le veţi respecta. Vă mulţumim.

Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2016

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 78 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play