După cum este cunoscut, în ultimile trei zile toate marile oraşe ale României au fost zguduite de manifestaţii anti-Băsescu, unele dintre acestea deosebit de violente. Dar oare de ce sute de mii de români, majoritatea foarte tineri, au ieşit pe străzi şi cer cu atâta vehemenţă demisia sau demiterea lui Traian Băsescu? Cât de legitimă şi de justificată este această radicală revendicare?

După părerea mea, în nici un caz părtinitoare, Traian Băsescu este principalul vinovat de actuala situaţie politică explozivă de la Bucureşti, de la Timişoara, de la Cluj şi din toate celelalte localităţi ale României. De ce? Din cel puţin două motive. Mai întâi, pentru că aşa zisa strategie a amputării locurilor de muncă şi a salariilor din administraţia publică, apărare, educaţie şi sănătate, impozitarea şi îngheţarea pensiilor, creşterea TVA cu 26,3%, majorarea acută a accizelor şi nu în ultimul rând reducerea practic la zero a subvenţiilor pentru protecţie şi securitate socială, strategie decisă în mod autocrat de Traian Băsescu, a agravat în mod tragic şi nu a atenuat declinul economic din ultimii trei ani. Astfel, aceste cumplite curbe de sacrificiu au determinat reducerea în perioada decembrie 2008 – septembrie 2010 a numărului total de salariaţi cu 845 000, respectiv o reducere cu aproape 200 000 a numărului de salariaţi din administratia publică, din apărare, din învăţământ şi din sănătate. Datele din tabelul următor reflectă foarte clar efectele tragice ala aşa zisei strategii Băsescu de contracarare a crizei economice care a început în 2008.

- mii persoane -

Drept urmare, toate aceste politici fiscale şi sociale aberante nu au determinat efecte pozitive semnificative în ceea ce priveşte rezolvarea celor două probleme esenţiale ale economiei româneşti: ineficienţa şi ineficacitatea agriculturii, respectiv lipsa de competitivitate a produselor pe pieţele interne şi externe. Drept urmare, după o reducere cu aproape o treime a deficitului comercial din 2009 comparativ cu perioada precedentă, reducere determinată exclusiv de conjunctură, în 2010 şi în 2011 acest deficit s-a perpetuat la cote de avarie. Iar cât despre „performanţele” agriculturii româneşti, cea mai ineficientă din UE, nu are rost să mai vorbim.

Pe de altă parte, aşa zisa strategie Băsescu este aberantă mai ales datorită faptului că la debutul actualului dezastru economic România avea cel mai mic număr de salariaţi la 1000 de locuitori în ceea ce priveşte administraţia publică, apărarea, educaţia şi sănătatea comparativ atât cu celelalte ţări din UE, dar şi cu Basarabia, Rusia şi Ucraina. Datele prezentate în continuare indică fără nici un fel de echivoc cât de aberantă a fost decizia lui Traian Băsescu de a desfigura şcolile, spitalele, universităţile, instituţiile medicale şi celelalte instituţii publice româneşti. Dar în pofida faptului că la sfârşitul anului 2008 forţa de muncă din instituţiile publice româneşti era în mod evident cu totul şi cu totul insuficientă, Traian Băsescu a susţinut cu vehemenţă, într-o campanie de dezinformare mediatizată în cea mai bună tradiţie ceauşistă, că în România sunt mult prea mulţi medici, profesori şi funcţionari publici şi că salariile acestora sunt prea mari! Drept urmare, în doar câteva luni personalul din administraţie şi din apărare a fost redus cu 12%, cel din educaţie cu 8%, cel din sănătate cu 15%, iar salariile tuturor acestora au fost amputate cu aproape o treime! De necrezut! Dacă nu aş fi calculat singur datele din următorul tabel, utlizând cele mai valide date şi informaţii furnizate de ONU, de Fondul Monetar Internaţional şi de Institutul Naţional de Statistică, nu aş fi crezut în ruptul capului că România era în 2008 cea mai înapoiată ţară europeană în ceea ce priveşte educaţia şi sănătatea! Spre exemplu, chiar şi acum un profesor de liceu de la Vârşeţ are un salariu lunar de 400 de euro, în timp ce în România salariul echivalent este de doar 200 de euro. Cu toate că în Serbia, produsul intern brut în preţuri internaţionale comparabile (PIB) este cu 20% mai mic decât în România!

-2008-

În acest context, mă întreb: ce l-a determinat pe Traian Băsescu să decidă în mod samavolnic distrugerea învăţământului, a sistemului de sănătate şi a administraţiei publice? Este vorba de imbecilitate, de iresposabilitate sau pur şi simplu de ticăloşie? Pentru că nu aceste domenii strategice subfinanţate în mod sistematic reprezintă adevărata problemă în ceea ce priveşte deficitele publice excesive din ultimii patru ani. Nu, în nici un caz! Gravele dezechilibre bugetare din ultimii ani au fost determinate de companiile cu capital de stat de tip CFR, Tarom, Oltchim, Metrorex şi aşa mai departe. Dar cât de imbecil, de inconştient sau de ticălos trebuie să fie cineva pentru ca ca să ia banii care se cuvin şcolilor, universităţilor, spitalelor, primăriilor, muzeelor, teatrelor, filarmonicilor, unităţilor militare, bolnavilor, pensionarilor şi celor fără nici un mijloc de subzistenţă pentru a-i sifona în conturile băieţilor deştepţi care ”conduc” anumite companii de stat! Şi, crezând probabil că în România îţi este permis orice după ce ai uzurpat aproape toată puterea legitimă a instituţiilor politice,Traian Băsescu a încercat acum câteva zile o nouă samavolnicie. Pur şi simplu, şeful de la Cotroceni a încercat să legifereze un jaf fără precedent: anularea în totalitate a drepturilor pensionarilor la servicii medicale fără plată în contul CAS-urile, plătite în zeci de ani de muncă, respectiv ”privatizarea SMURD-ului”. Deci nu Oltchim-ul trebuie privatizat, ci SMURD-ul! Însă, aşa cum se întîmplă în majoritatea cazurilor, această ultimă ”şmecherie” a fost picătura care a umplut paharul controversatei răbdări româneşti. Cei foarte tineri, acei tineri ostracizaţi de mizerie şi deposedaţi cu cruzime de orice şansă de a trăi în mod demn, au reacţionat primii. Ei au ieşit pe străzi, la fel ca şi părinţii lor în Decembrie 1989. Iar alături de aceşti tineri, au venit toţi cei care nu mai acceptă să fie deposedaţi de drepturile lor legitime, cei care nu mai au nimic de pierdut.

Am scris aceste rânduri cu emoţie, cu tristeţe şi cu frustrare. Cu emoţie, pentru că mi-am amintit de frumuseţea sufletească a tinerilor care au ieşit pe străzi în Decembrie 1989 pentru a li se restitui un viitor furat, un viitor care era al lor şi numai al lor. Cu tristeţe, pentru că tinerii de azi au fost nevoiţi, exact ca şi atunci, să iasă pe străzi pentru a-si salva şi apăra viitorul. Cu frustrare, pentru că aproape toată viaţa mea am trăit într-o ţară condusă de Gheorghiu-Dej, de Nicolae Ceauşescu şi de Traian Băsescu. De aceea, voi participa, ca şi în Decembrie 1989, la toate mitingurile şi acţiunile de protest împotriva lui Traian Băsescu şi a acoliţilor acestuia. Pentru că m-am săturat să trăiesc într-o ţară mereu jefuită de viitorul ei legitim de tot felul de imbecili, de inconştienţi şi de ticăloşi...

Surse de date:
1. UN – Databases, http://data.un.org
2. IMF, http://www.imf.org/external/data.htm
3. Institutul Naţional de Statistică, http://www.insse.ro/cms/pages/bulrtinelunare.ro.do