Opinie
Local şi universal sau despre spiritul Timişoarei
Gabriel Banat - un muzician al lumii.
În lunga sa activitate de solist, Gabriel Banat a acumulat un enorm succes, mediul muzical al New York-ului facilitându-i excepţionala carieră. Aplaudat îndelung timp de trei sferturi de secol pe scenele a trei continente de un public şi o presă specializată în muzică clasică, Gabriel Banat este un violonist de excepţie, autor de cărţi originale, intelectual ilustrând admirabil configuraţia multi- şi interculturală a Timişoarei şi a regiunii de origine. Renumitul muzician s-a născut în anul 1926 la Timişoara, unde a început studiul viorii cu Rudolf Bayer, mai târziu, cu renumitul profesor timişorean Josef Brandeisz. În anul 1934 a concertat pentru prima oară pe scena cinematografului Capitol din Timişoara. După ce în 1936 a fost remarcat de Ede Zathureczky şi Béla Bartók, în anul următor a devenit cel mai tânăr elev al Academiei de Muzică „Franz Liszt” din Budapesta, în clasa profesorului Zathureczky. În 1938, cântase în sala Goldmark din Budapesta ca solist al orchestrei O.M.I.K.E., orchestră formată din muzicieni evrei epuraţi din orchestrele capitalei ungare în urma activării legilor antisemite. Un an mai târziu, a avut o înregistrare la Radio Bucureşti şi a dat un recital de vioară în sala Leo Freund din Timişoara, recital care i-a adus faima de “copil minune” al oraşului de pe Bega.
În februarie 1939, a susţinut un concert extraordinar la Palatul Hubay din Budapesta, concert înregistrat pentru un film documentar. În pofida vârstei fragede şi a legilor rasiale din Ungaria, devenise solist al celor mai bune orchestre simfonice din Budapesta. În anii războiului se ascunsese cu părinţii în Bácska şi Banat, pentru ca în 1945 să revină la Bucureşti, unde are ocazia de a cânta în faţa maestrului George Enescu şi şansa de a deveni protejatul acestuia. Marele muzician îi facilitase un recital la sala Dalles, iar în martie 1945 i-a făcut onoarea de a-l acompania la pian într-un recital de sonate susţinut în Sala Ateneului Român din Bucureşti. Comentariile presei române, confirmate mai târzu de presa internaţională, sunt excepţionale: “Maestrul Enescu la pian şi Gabriel Banat la vioară într-un concert de sonate. O zi rară. Sala Ateneului era, este adevărat, împlinită la refuz de ascultători.
Dar un asemenea concert trebuia auzit de absolut toată lumea muzicală. Prezenţa maestrului Enescu la pian constitue un eveniment artistic rar… Pianul a căpătat la un moment dat sonorităţi de orgă. La răstimpuri credeam că violonistul este acompaniat de un tutti orchestral. Gabriel Banat este marea speranţă a violonisticei române. Azi e fără îndoială cel mai sigur tehnician şi unul dintre cei mai capabili interpreţi pe care îi avem. La o vârstă când alţii abea au absolvit conservatorul, Gabriel Banat este acceptat de maestrul Enescu partener al unui concert de sonate. Am retrăit momentele de neuitat în care Maestrul cânta cu Thibaud, sau inversând rolurile, cu Béla Bartók. (I. V. Pandelescu,“Semnalul”).
În iunie 1945, a interpretat concertul de Felix Mendelssohn-Bartholdy cu Filarmonica din Timişoara şi concertul de Wolfgang Amadeus Mozart cu Ferenc Fricsay la Budapesta. Apoi, a revenit la Bucureşti, spre a susţine alte două recitaluri la Ateneul Român: Mendelssohn cu orchestra Radio condusă de Theodor Rogalski, respectiv, simfonia Espangnola de Lalo cu Filarmonica din Bucureşti condusă cu Mircea Bârsan. După un concert de adio susţinut la Timişoara în iunie 1946, participă la concursul internaţional de la Geneva. Câştigând medalia de argint, i se oferă ocazia de a călători la New York, respectiv, de a lucra sub îndrumarea violonistului de renume mondial, Nathan Milstein. Debutul american al lui Gabriel Banat s-a petrecut în 1946, cu un concert de Mendelssohn, susţinut cu New York Little Symphony la Times Hall. Reîntâlnirea cu George Enescu a avut loc la New York, maestrul fiind invitatul conservatorului Mannes. George Enescu l-a acompaniat la pian într-unul din recitalurile new-yorkeze de la Town Hall.1 După succesul repurtat în 1956 la Carnegie Hall, Gabriel Banat a avut mai multe recitaluri cu orchestre de pe întreg continentul nord american. În 1958 a cântat ca solist al orchestrelor simfonice din Paris, Haga, Londra, Hamburg, Zürich, Oslo, etc. În 1960 a interpretat în primă audiţie concertul pentru vioară şi orchestră de Béla Bartók. În paralel, devenise profesor asociat al renumitului Smith College din Massachussets (1955-1964), colaborase cu Pablo Casals la Festivalul de la Marlboro, fusese membru al Albeneri Trio (Beethoven Trios BBC, Quartetul Galimir şi ansamblul “Stradivari”. Cânta la o vioară Stradivari din 1682, vioară ce va primi numele de Banat după numele violonistului.
Cu ocazia recitalului cu piese solistice pentru vioară (fără pian) la Wigmore Hall din Londra2 a primit felicitări de la Yehudi Menuhin într-o telegramă în care se menţiona înrudirea lor graţie studiilor urmate sub îndrumarea maestrului George Enescu. Tot atunci înregistrase albumul “The Virtuoso Violin” pentru Decca-London şi devenise profesor de vioară al Conservatorului Westchester, iniţiind o orchestră simfonică de tineri formată din 80 de instrumentişti. Cu aceasta a concertat la New York, Cooper Union şi Tully Hall. Împreună cu alţi muzicieni, a tradus în engleză şi a cântat Flauta Magica de Mozart. Cu aceeaşi orchestră avea să celebreze cei 80 de ani ai renumitului compozitor Aaron Copland. În perioada 1960-1970 a imprimat pentru casele de discuri Vox, Turnabout, Decca-U.S., Cutty Wren, CRI şi a interpretat în primă audiţie lucrările ce i-au fost dedicate de mai mulţi compozitori contemporani. În sala Bruno Walter din Library and Museum of Lincoln Center avusese două serii a câte patru concerte, difuzate la radio. Interpretase atunci toate sonatele pentru vioră şi pian de Mozart, precum şi sonatele principale compuse în secolul al XX-lea de Ferruccio Busoni prin Serghei Sergheevici Prokofiev şi Bela Bartók.
În 1970, după un sfert de secol de activitate solistică, din motive familiale a intrat la Filarmonica din New York, iar în 1973 a fost ales impresar temporar de colegii săi aflaţi în grevă. Pentru această orchestră formată din 105 muzicieni, organizase un turneu de zece concerte, două în fiecare oraş: Lisabona, Madrid, Barcelona, Insulele Canare. În 1980, cântase la Carnegie Hall, acompaniat fiind de New York Youth Symphony. New York Times l-a apreciat pentru interpretarea unui concert de Ernst Bloch, foarte rar auzit. În 1982 a interpretat la New York şi în Japonia un concert de Saint-Georges în primă audiţie. Este vorba de unul dintre compozitorii de secol al XVIII-lea, editat de Gabriel Banat în colecţia ”Masters of the Violin” (6 volume, HBJ, Johnson Reprint, New York). Câţiva ani mai tîrziu, în 1986, publicase în facsimil munuscrisele a 5 concerte de Mozart (Raven Press, NY). Celebrul violonist Isaac Stern a apreciat această importantă contribuţie în cuvintele: „An invaluable contribution to Music”. Folosind manuscrisele compozitorului şi propunând cadenţe proprii, Gabriel Banat le reinterpretase în acord cu originalul. Cântase împreună cu orchestra de cameră “Akademiker” în sala Ueno din Tokyo. Între două concerte fusese invitat să conferenţieze pentru clasele de maestru la celebrul conservator Toho şi la Universitatea Geidai din capitala Japoniei.
În 1989, alături de alţi colegi şi de pianista şi muzicologa Susan Kagan, a fost invitat de Zubin Mehta să conducă un ciclu de muzică de cameră la festivalul “Bahnhof”, ce s-a desfăşurat în casa natală a lui Beethoven din Bonn. A interpretat ultimele două sonate de Beethoven şi a cântat în primă audiţie sonata arhiducelui Rudolf, elevul şi sponsorul lui Beethoven. În 2006, a publicat biografia Le Chevalier de Saint-Georges, Virtuoso of the Sword and the Bow, mult apreciată de critică, inclusiv de prestigiosa publicaţie The New York Review of Books. Este cea dintâi biografie violinistului, compozitorului şi colonelului de origine afro-franceză care a luptat pentru Marea Revoluţie din Franţa într-un regiment format din soldaţi ”de culoare”.
Ca discipol al maestrului George Enescu, elev al profesorului Ede Zathureczky, al marelui virtuos, Nathan Milstein, ca artist stimat de Yehudi Menuhin şi Pablo Casals, ca muzician având legături personale cu Béla Bartók, Zoltán Kodály şi Aaron Copland, ca violonist de talie mondială - un articol de pe prima pagină din London Times l-a prezentat drept “un reformator dintr-o mie”-, Gabriel Banat a făcut o mare onoare muzicii universale, dar şi culturii bănăţene şi româneşti. Punctul culminant al carierei sale a fost revenirea acasă, la Timişoara3, unde a fost invitat să cânte cu Filarmonica Banatul şi a primit titlul de cetăţean de onoare din partea Primăriei Municipiului Timişoara. A cântat pe scena vechiului cinema Capitol, în acelaşi loc şi în acelaşi punct în care cântase cu şaptezeci şi trei de ani mai devreme, atunci când a debutat în faţa publicului timişorean4. Fusese un gest de recunoştinţă faţă de oraşul său natal.
Astăzi, la 82 de ani, împreună cu soţia sa, Diana, violistă, şi alături de prieteni din clasele de master ale Conservatorului de Muzică din Gerona, Gabriel Banat continuă să cânte muzică de cameră. Se întâmplă aceasta la Dobbs Ferry, New York şi la Begur, Spania, în apropiere de casa lor cu vedere la Mediterana. În paralel, îşi scrie memoriile.
Victor Neumann şi Franz Metz
1 Evenimentul a avut loc în anul 1949.
2 Recitalul a avut loc în anul 1964.
3 Evenimentul a avut loc în luna mai 2008.
4 Acest articol despre Gabriel Banat a rezultat din cooperarea cu organistul şi istoricul muzicii bănăţene, Franz Metz. Informaţiile documentare le-am primit prin bunăvoinţa violonistului Gabriel Banat.
foto: Franz Metz