Vestul îşi propune ca prin opinii şi luări de poziţie să promoveze
valorile tradiţionale bănăţene şi descentralizarea economico-administrativă.

19 decembrie 1989

19 decembrie 1989

În 19 decembrie, protestele continuă, iar numărul celor răniţi şi al celor ucişi...[...]

18 decembrie 1989

18 decembrie 1989

În 18 decembrie 1989 se trage în plin asupra unui grup de tineri care cântă pe...[...]

17 decembrie 1989

17 decembrie 1989

În 17 decembrie 1989 au căzut primii martiri la Timişoara. Acum, ziua de 17...[...]

BANAT

Istoria şi tradiţiile craşovenilor (5)

Scris la: 09.05.2011, de: Mircea RUSNAC Print

Foto 1 2

Craşovenii sau caraşovenii sunt una dintre cele mai interesante naţionalităţi ale Banatului, cu o mare vechime în locurile în care trăiesc, cu o origine controversată şi chiar cu o apartenenţă etnică incertă.


Istoria şi tradiţiile craşovenilor (4)
Istoria şi tradiţiile craşovenilor (6)

În 1956 au fost electrificate Clocotici şi Lupac, în 1957 Vodnic şi în 1958 Rafnic. În 1959-1961 s-a construit căminul cultural din Clocotici. În 1949-1950 fusese ridicat un club minier la Lupac, care apoi a fost transformat şi el în cămin cultural. (44) În 1956 a fost introdus telefonul la Clocotici, iar în 1960 la Rafnic şi Vodnic. În 1967 a fost mărită clădirea Sfatului Popular Clocotici. (45) Existau de asemenea magazine săteşti. În 1968, populaţia majoritară a satelor craşoveneşti era înregistrată drept croată.
Portul lor popular este foarte asemănător cu cel al românilor din regiune. Numai cel al femeilor diferă prin prezenţa conciului de pe cap la cele măritate şi prin cea a fotei. Bărbaţii au o cămaşă lungă cu guler împestriţat de broderie neagră şi roşie, fiindu-le colorate şi manşetele mânecilor. Ei au pantaloni largi, înfăşuraţi până aproape de genunchi în obiele sau ciorapi albi de lână. În trecut încălţau opinci, iar la sărbători bocanci sau cizme. La brâu purtau o curea lată. Peste cămaşă îmbrăcau un pieptar alb din dimie cu decoruri negre şi roşii. (47) Iarna purtau cioareci deschişi la culoare, pieptar din piele de miel şi cojoc cu mâneci. Pe cap, vara aveau pălării, iar iarna clăbăţ din piele de oaie. Femeile au o cămaşă lungă până la glezne, brodată la piept şi la mâneci. Peste ea au o fotă neagră brodată din lână cu fire de argint, de la brâu în jos. Pe cap, cele măritate au un conci brodat, acoperit cu o basma, care dă impresia că ascunde două coarne. (48) În schimb, fetele au capul gol, împletindu-şi în păr flori şi panglici colorate. La piept, femeile bogate purtau salbe de argint şi aur. Ele umblau desculţe sau în opinci cu ciorapi albi, iar la sărbători cu ghete. Iarna aveau pieptar de miel decorat cu mânecar de lână.
Casele tradiţionale ale craşovenilor semănau şi ele cu cele ale românilor din zona muntoasă. Ele sunt aşezate la stradă, având curţi spaţioase înconjurate cu garduri de nuiele sau din zid de piatră, uneori netencuit. Casele celor săraci erau din bârne. Toate aveau formă dreptunghiulară şi erau văruite. Temelia era din piatră, fiind ridicată până la un metru peste nivelul pământului, pentru a avea loc şi pivniţa. Acoperişul era din bârne subţiri, peste care se punea şindrilă sau ţiglă. Casele celor bogaţi erau din cărămidă. (49) Cele mai multe aveau către stradă un pridvor deschis, de unde intrarea în casă se făcea urcând câteva trepte. În interior aveau o tindă şi o cameră către stradă cu două ferestre. În curte mai erau o bucătărie de vară cu cămară şi cuptorul de copt pâine. (50) În tindă se afla vatra, având deasupra un coş larg pentru fum.
În cameră, mobilierul era compus din: masă între cele două ferestre, două paturi din lemn pe ambele laturi lângă pereţi, saltele cu paie sau fân acoperite cu pături şi scoarţe lucrate în casă. Pernele erau umplute cu pene. Către masă se aflau laviţe. Între ferestre era o oglindă sau o icoană, iar pe pereţi fotografii şi icoane. Soba era din fier. Mai exista şi un dulap pentru haine. (51) În curţi erau grajdul şi şura, care făceau despărţirea spre grădină. În grădină se cultivă pomi fructiferi şi zarzavat. Unii craşoveni aveau şi hambar, cazan pentru fiert ţuica sau stupi. Pe terenul pe care îl aveau în proprietate, ei îşi făceau şi sălaşe. Acestea erau din lemn, având o singură încăpere şi cu mobilier foarte puţin sau deloc. Tot la sălaş erau şi grajduri pentru vite şi oi. (52)

Note:
44 Gheorghe Vatav ş.a., op. cit., p. 2.
45 Act de angajament, 28 septembrie 1967, ms., p. 1.
46 Gheorghe Vatav ş.a., op. cit., p. 5.
47 Traian Simu, op. cit., p. 102.
48 Ibidem, p. 103.
49 Ibidem, p. 104.
50 Ibidem, p. 105.
51 Ibidem, p. 106.
52 Ibidem, p. 107.

Text foto2: fotografie aflată în posesia lui Adrian Drăgan; sursa foto: istoriabanatului.wordpress.com

de Mircea RUSNAC

Copyright © 2011 Reproducerea totală sau parţială a materialelor necesită acordul în scris al Vestul.ro



Comentează






capcha


Reguli:
1. Vă rugăm folosiţi un limbaj civilizat;
2. Vă rugăm nu folosiţi cuvinte care pot jigni alte persoane care postează comentarii;
3. În comentariile dumneavoastră vă rugăm să vă referiţi doar la articolul afişat şi să nu atacaţi autorul sau autorii materialului;
4. Nu folosiţi un limbaj vulgar sau cu tentă sexuală;
5. Nu vom permite comentarii discriminatorii cu tentă xenofobă, antisemită sau rasistă;
6. Comentariile care intră în contradicţie cu regulile de mai sus vor fi şterse fără a se afişa vreun motiv;
7. Daca veţi continua să sfidaţi aceste reguli nu veţi mai putea să postaţi mesaje.

Comentând pe acest site, sunteţi de acord cu regulile precizate, le intelegeţi şi vă daţi acordul că le veţi respecta. Vă mulţumim.

Editorial

Editorial

Scris la: 1 Decembrie 2014

Memorandumul lui Maniu – mai actual decât oricând

“Luăm exemplul ţinutului Timiş, ţinut relativ bogat. Din acest ţinut, Statul încasează pe an aproximativ 5-6 miliarde. Ştiţi cât îi rămân din aceste miliarde pentru nevoile lui administrative, culturale, economice, sanitare etc.? 200 milioane!" Aceasta era situaţia în 1938, la 20 de ani de la Marea Unire. Astăzi, după încă 76 de ani, ce s-a schimbat?

Citeste articolul

Castelino Club pentru Copii in Timisoara

play