Expoziţia este organizată de Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului (CISC), din cadrul Memorialului Sighet, fiind parte a proiectului „Memoria deportărilor din România, susţinut printr-un program al Comisiei Europene.
Ana Blandiana, preşedintele Asociaţiei Academia Civică, a precizat că în acest an au loc mai multe evenimente care amintesc de suferinţele celor care au fost deportaţi în Bărăgan. Astfel, această expoziţie itinerantă se opreşte în mai multe oraşe ale ţării, pe parcursul întregului an fiind, de asemenea, organizate mai multe dezbateri şi conferinţe axate în jurul aceluiaşi subiect. Acum, accesul la informaţie se poate face mai uşor, astfel că se pot afla mai repede şi mai lejer informaţii despre fenomenul la care facem referire. Primele cărţi, însă, despre acest fenomen, aşa cum a precizat Ana Blandiana, au apărut la Timişoara, acestea constituind, practic, punctul de plecare pentru o documentare mai amplă. De altfel, Sala Deportaţilor în Bărăgan, de la Memorialul de la Sighet, a fost una dintre primele săli realizate acolo, materialele fiind aduse de Asociaţia Foştilor Deportaţi în Bărăgan, filiala Timiş.
În ceea ce priveşte expoziţia prezentată la Timişoara, aceasta cuprinde 28 de panouri în care sunt expuse cronologic şi tematic: situaţia internaţională din anii '50 (ruperea lui Tito de Kominformul stalinist), elaborarea planului de „dislocare”, alcătuirea „listelor negre”, pregătirea şi executarea deportării, traiul în Bărăgan, ridicarea caselor, procurarea apei şi a mâncării, şcoala, munca, înmormântările, domiciliul obligatoriu.
.jpg)
Sunt fotografii cu oamenii deportaţi în Bărăgan, surprinşi pe lângă locuinţa pe care şi-au încropit-o, muncind la câmp, cărând apă, spălând rufe, precum şi momente de sărbătoare – Crăciunul, Paştele ori momente cruciale ale existenţei: naşterea, nunta, moartea. Fotografiile pot crea o imagine a ceea ce a însemnat deportarea în Bărăgan, însă mărturiile câtorva foşti deportaţi, prezenţi la vernisaj, au avut un ecou mult mai puternic. Mia Fiat, care avea 6 ani când a fost deportată alături de familia sa, a povestit cum părinţii săi făceau snopi de grâu pe câmp, iar ea căra, în jurul corpului, legăturile pentru snopi, astfel încât seara ajungea acasă plină de răni. Teodor Stanca, preşedintele Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici, filiala Timiş, a ţinut să aducă un omagiu celor care au suferit în pusta Bărăganului, considerând că ridicarea acestora din casele lor în noaptea de Rusalii a fost unul dintre cele mai mari abuzuri ale comuniştilor. “Niciodată nu vom disputa suferinţa, niciodată nu vom spune că unii am suferit mai mult decât alţii”, a concluzionat fostul deţinut politic, care, la rândul său, a suferit în acea perioadă, fiind închis în temniţele comuniste în urma revoltelor studenţeşti din 1956.
Chiar dacă despre deportarea în Bărăgan se pot afla date şi informaţii, această expoziţie surprinde detalii personale ale celor care au trăit acolo, din viaţa lor de zi cu zi, detalii peste care, de regulă, istoria generală trece.
