Vestul.ro
Astazi

Ion Raţiu



La 17 ianuarie 2000 a trecut la cele sfinte Ion Raţiu, unul dintre reprezentanţii PNŢ (ulterior PNŢCD) care a luptat împotriva comunismului în exil, iar apoi s-a întors pentru a ajuta la refacerea ţării.

Ion Raţiu s-a născut în 6 iunie 1917, în Turda. A fost fiul lui Augustin Raţiu, avocat de marcă, primar, prefect regional şi stră-stră-nepot al dr. Ioan Raţiu, liderul Partidului Naţional Român, care a militat pentru drepturile civile ale românilor din regimul austro-ungar, din 1848 până la moartea sa, în 1902. Studiază dreptul, dar în 1938 este ales şef de promoţie la Academia Militară din Craiova şi peste doi ani este trimis la Londra ca şi cancelar la Ambasada Română în timpul ministrului V. V. Tilea. Decizia mareşalului Antonescu de a alia ţara cu puterile Axei l-a determinat pe Raţiu să demisioneze. Obţine azil politic în Anglia, iar apoi câştigă o bursă pentru a studia la Colegiul St. John, Cambridge.
Deşi a dorit să candideze din parea Partidului Naţional Ţărănesc, în România, în 1946, liderul partidului, Iuliu Maniu, l-a sfătuit să rămână în Londra. În exil, Ion Raţiu s-a aruncat în lupta împotriva comunismului, colaborând cu Serviciul Român de la BBC, Radio Europa Liberă şi Vocea Americii. În 1957 publică „Politica pentru vest”, carte în care vorbeşte despre natura comunismului, iar apoi, în 1975, o altă lucrare, „România contemporană”. În 1979, împreună cu soţia sa Elisabeth, înfiinţează şi finanţează Fundaţia Raţiu. De asemenea, a jucat un rol esenţial, în 1984, în formarea Uniunii Mondiale a Românilor Liberi, fiind ales preşedinte. În 1985 lansează revista lunară „Românul liber”, pe care continuă să o susţină şi după căderea comunismului.
După repatriere, în ianuarie 1990, a ajutat la refacerea PNŢ alături de Corneliu Coposu, devenind vicepreşedinte al PNŢCD. A candidat din partea partidului la funcţia de preşedinte al României, la alegerile din 1990, alegeri pe care, însă, nu le-a câştigat. La alegerile din 1990 şi cele din 1992 a fost ales deputat de Cluj din partea PNŢCD, iar în 1996, deputat de Arad, din partea aceluiaşi partid.
Imediat după Revoluţie, a pornit o amplă campanie de ajutorare a României, coordonată de o instituţie de caritate din Londra, în cadrul căreia au fost aduse în ţară medicamente, alimente, îmbrăcăminte în valoare de câteva milioane de lire sterline. Totodată, Ion Raţiu şi-a donat salariul de deputat unei şcoli de elevi cu dizabilităţi. Ion Raţiu a lăsat prin testament o sumă importantă de bani pentru derularea unui proiect la o şcoală din Cluj, în cadrul căruia şcoala a fost dotată cu aparatură performantă.
Ion Raţiu a murit în 17 ianuarie 2000, la Londra. Potrivit dorinţei sale, trupul neînsufleţit a fost dus la Turda, fiind înmormântat în oraşul natal.

Ana LUPU


surse: indreiandpamelaratiu.com, wikipedia.org; sursa foto: ipedia.ro