FMI ne-a aruncat colacul salvator, iar Guvernul Boc a anunţat poporului obţinerea împrumutului ca pe o victorie a politicii sale. Nu este deloc aşa. Banii primiţi până acum de la FMI au fost consumaţi pentru diverse plăţi (salarii, pensii etc.), şi nu folosiţi în investiţii. Reprezentantul României la FMI, Mihai Tănăsescu, a avertizat săptămânile trecute că „trebuie să înţelegem că nu mai putem să consumăm prin îndatorare externă, pentru că vom ajunge la aceleaşi probleme în anii următori.” La fel, Jeffrey Franks, şeful misiunii FMI de evaluare a acordului stand-by, a subliniat că este esenţial ca autorităţile române să reducă simţitor cheltuielile de personal ca pondere în PIB. Asta presupune luarea unor măsuri precum îngheţarea salariilor sau/şi concedieri. Acesta a lăsat, însă, la latitudinea Guvernului român cum va aplica aceste măsuri şi care va fi ponderea fiecăreia. 
Din start, Guvernul ar fi trebuit (sau ar trebui măcar acum) să se axeze pe investiţii, care ar fi însemnat câştig pe termen lung, plus noi locuri de muncă. Nu a făcut acest lucru, astfel că toţi banii primiţi au fost direcţionaţi către plăţi. Dacă vom continua să ne împrumutăm, iar banii vor fi cheltuiţi în aceeaşi direcţie ca până acum, nu se va rezolva nimic, plus că, la un moment dat, banii trebuie daţi înapoi, iar aceleaşi cheltuieli trebuie achitate în continuare.
Aşadar, a găsit Guvernul soluţia salvatoare: să reducă drastic salariile bugetarilor şi să mai şi dea afară, în special din administraţia locală. Reprezentanţii administraţiilor locale din ţară (în special cei ai oraşelor mari) au semnalat faptul că măsurile luate sunt prost gândite şi aceste reduceri de personal nu se pot face aşa, din condei, că Guvernul nu i-a consultat şi nu se ştie la centru care sunt necesităţile într-o administraţie a unui oraş mare (după cum bine s-a văzut în urma propunerilor Guvernului).
Dar e mult mai uşor să impună Guvernul câţi oameni să fie daţi afară din administraţiile locale, decât să îşi facă ordine în propria ogradă, să taie din salariile umflate la centru şi să desfiinţeze posturile special create pentru unul şi altul.
FMI a lăsat la latitudinea Guvernului, care - nu-i aşa? - ştie mai bine ce necesităţi are ţara, să stabilească ce măsuri se pot lua, unde se pot face reduceri de salarii şi unde de personal. Numai că Guvernul actual, în loc să taie de acolo de unde e prea mult, nejustificat, pe considerente politice, de cumetrie etc, taie „de jos”, de unde, oricum, mult nu mai e de tăiat.
Asta pentru a putea ieşi pe sticlă şi a spune că se iau măsuri, că se reduc cheltuieli, că Guvernul acţionează împotriva crizei. Când, de fapt, este clar că totul e doar de ochii poporului şi ai FMI, iar măsurile importante şi eficiente care ar trebui luate nu se iau, căci asta ar însemna să îşi taie singuri creanga de sub picioare.