OPINIE
Primarul oraşului a amintit câteva dintre acestea, făcând un apel la încetarea atacurilor nejustificate şi blocarea proiectelor municipalităţii, în speranţa de a exista o relaţie de colaborare între instituţii, pentru binele Timişoarei şi al Timişului.
Iată ce a spus primarul Gheorghe Ciuhandu referitor la această situaţie: „Acum, la început de an, vreau să iau o poziţie faţă de relaţia Primărie-Prefectură. Luni de zile nu am spus nimic atunci când s-au făcut diverse critici, pentru că am crezut că timpul va atenua anumite neînţelegeri sau relaţii care nu mi se par principiale. Dar acum am să încep prin a spune că această relaţie trebuie să fie una pozitivă, în interesul cetăţeanului, al judeţului şi al municipiului. Mai ales câtă vreme Timişoara, ca potenţial economic, susţine toată osatura judeţului Timiş, câtă vreme Timişoara furnizează cam trei pătrimi din potenţialul economic al judeţului, câtă vreme în Timişoara foarte multe lucrări s-au făcut prin forţe proprii. Ne-am străduit ca prin prestaţie proprie şi chivernisind fondurile pe care le aveam să asigurăm cât mai mult din necesităţile oraşului, atât în plan urbanistic, cât şi în ceea ce priveşte infrastructura, aspecte economice, cum ar fi şomajul, care e unul din cele mai scăzute din ţară.
Dar aceste lucruri se pot realiza doar dacă trecem peste anumite interese sau frustrări. Când dl prefect şi-a preluat funcţia, am fost asigurat că relaţia dintre cele două instituţii se va normaliza. Din păcate, am observat în 2009 mai multe luări de poziţie, atât ale dlui prefect, cât şi ale oamenilor din Prefectură, care incriminează hotărâri ale municipalităţii sau ale Consiliului Local, cât şi alte acţiuni pe care noi le desfăşurăm în interesul oraşului şi chiar al judeţului.
Am să enumăr câteva. Am să încep cu atacul hotărârii de consiliu privind preţul local al energiei termice şi acordarea subvenţiilor. Aceasta s-a adoptat în august şi a avut la bază o motivare economică pe care am explicat-o atunci. Hotărârea a fost atacată în integralitatea ei de Prefectură. Ulterior, când Prefectura, respectiv dl prefect, a realizat că din cauza acţiunii sale aceste ajutoare nu pot fi acordate, a revenit, precizând că atacul se restrânge doar la primul punct al hotărârii. Să nu uităm că am propus şi majorarea ajutoarelor cu preţul cu care propusesem şi majorarea gigacaloriei. Ne-am judecat, Primăria a câştigat, am înţeles că pe 4 februarie o să avem proces la o instanţă superioară.
Prefectura nu are atribuţiuni de a verifica din punct de vedere financiar oportunitatea unui asemenea act, iar noi când am făcut propunerea am făcut-o motivaţi de situaţia economică. Între timp, aproape toate oraşele au majorat preţul. Noi suntem singurul sau unul dintre puţinele oraşe care acordă, pe lângă ce dă guvernul, ajutoare pentru aceasta. Dar nu le putem majora, iar preţul gigacaloriei să rămână la fel. Acesta e un exemplu tipic de a se ataca o hotărâre doar de dragul de a se ataca, probabil şi în contextul politic al toamnei trecute, când au fost tot felul de populisme.
A doua hotărâre atacată se referă la vânzarea terenurilor aferente imobilelor construcţii dobândite pe Legea 112/1995. Noi am încercat să rezolvăm o problemă care a apărut în cadrul comunităţii locale şi în ţară, în general. Din cauza diferitelor legi apărute în timp, aceste terenuri au rămas în continuare proprietate de stat. Noi voiam ca aceia care au cumpărat aceste apartamente şi sunt proprietari (în cazul în care aceste locuinţe nu sunt revendicate) să poată să beneficieze de cota parte de teren aferentă, iar pentru suprafeţe excedând 500 mp, să li se închirieze sau vândă la preţul pieţei. Din punct de vedere juridic, acest lucru reglementa situaţia acestor proprietari, iar financiar – ar fi adus un beneficiu municipalităţii, plus că existau precedente în instanţe şi riscam să pierdem în instanţă în continuare.
Un al treilea exemplu este situaţia legată de concursul de la RATT. Noi ne-am confruntat la RATT cu o situaţie dificilă, căci fostele conduceri nu au fost la înălţimea situaţiei şi s-au format o clientelă şi cercuri de interese. Când s-a ţinut primul concurs şi dl Goia a câştigat, s-a invocat o chestiune, care apoi s-a dovedit că nu era reală: dl Goia îşi declinase competenţa de acţionar la o societate comercială în timp util, doar că nu s-au întrunit acolo şi nu au operat şi transmis la Registrul Comerţului noua situaţie. S-a reluat concursul, a fost atacat din nou. Dl Goia a cerut încetarea contractului individual de muncă, am dat o dispoziţie în acest sens. Acum, la fel cu al treilea concurs. Am dat şi o hotărâre specială de Consiliu în acest sens, ca să fie lucrurile clare. Am spus să se prezinte cine vrea. Numai să fie competent. Acum, s-a atacat dispoziţia primarului prin care se constituia comisia de concurs. Aceasta a fost atacată în baza Legii 50 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, nu ştiu ce legătură au una cu alta. Sper ca acest ultim concurs să fie validat şi oamenii de acolo să îşi intre în atribuţiuni. Dacă voia cineva să se prezinte la concurs, putea să o facă, dar fără relaţii, eu nu pot să nominalizez pe cineva pentru că are un carnet de partid de o anumită culoare, şi, dacă aş putea, nu aş face aşa ceva.
Un al patrulea punct este Hotărârea de consiliu privind taxa de tranzit pentru maşinile de mare tonaj. Taxa a fost stabilită în mai 2009, când s-a stabilit nomenclatorul de taxe şi impozite locale pe anul 2010, cum spune legea. A fost însuşită de consiliu, căci se referă la autovehicule de mare tonaj care traversează oraşul, adică sunt din alte judeţe sau din altă ţară. E firesc să fie aşa, câtă vreme noi plătim din rovinietă şi accizele pe benzină, la bugetul statului, aproximativ 12 milioane euro şi 70% din banii alocaţi reparaţiilor merg pe repararea acestor drumuri. Tirurile trec peste o tramă stradală care nu a fost gândită pentru acest regim de circulaţie şi drumurile se deteriorează. Eu chiar mă aşteptam să fiu susţinut, câtă vreme de la bugetul central nu am primit un leu pentru acest fel de reparaţii. E chiar ilar că se spune că ar induce o inegalitate, căci timişenii nu sunt vizaţi. Nici nu se punea problema, căci aceşti oameni plătesc aici impozite şi taxe locale, din care noi facem drumurile. Banii sunt necesari câtă vreme noi oricum nu avem centură. Avem o tangentă, căci centura ar trebui să cuprindă Timişoara. Noi avem o tangentă pe direcţia nord-est, dar pe alte direcţii nu poate fi străbătut oraşul decât trecând pe străzile oraşului, nu pe tangentă sau centură. Ei, dacă nu primim bani, când găsim noi o variantă care nu contravine legilor ţării, în virtutea Codului Fiscal, suntem atacaţi de cei care ar trebui să ne susţină.
La fel, cu deszăpezirea. A fost amendat Retim, dar şi ADP, care nu are nici o atribuţie în acest sens. Nu spun că lucrurile au fost perfecte, dar am trecut şi prin alte oraşe şi lucrurile nu stau bine nicăieri.
Ce m-a mai frapat a fost atitudinea Agenţiei de Mediu, care penalizează Retim pentru depozitul de lângă CET, unde noi depozităm sacii în care ambalăm gunoiul din oraş, pentru a-i duce apoi în alte părţi. Dincolo de faptul că nici nu a început construcţia deponeului de la Ghizela, iar noi de un an jumate am găsit mijloace alternative de depozitare a gunoiului, pe banii Retim, tot noi suntem penalizaţi. Asta denotă o anumită psihoză, o anumită pată care li s-a pus unora pe regiile şi societăţile primăriei.
Nu în ultimă instanţă, problema cu inundaţiile de la Ghiroda. Ţapul ispăşitor am fost eu, pentru că nu i-am răspuns la telefon prefectului când m-a sunat, la 12 noaptea. Eu nu eram acasă şi când am ajuns, după ora 1, nu am mai sunat, căci nici nu ştiam că e numărul prefectului. A doua zi dimineaţă am fost acolo. Dacă voiau să spargă drumul noaptea, îl spărgeau, dar nu au făcut-o. Eu nu mi-am asumat spargerea drumului în prima zi, ziua de joi, câtă vreme nu aveam asigurată o legătură între zona Bobâlna şi canalul Behela. Canalul Behela aparţine de ANIF, legătura nu exista şi am adus două excavatoare ale primăriei, cu care am săpat la liziera pădurii un şanţ, ca să asigur scurgerea apelor. Când am avut asigurată această scurgere a apelor şi Apele Române m-au asigurat că Behela nu e blocată şi Bega poate prelua apa, atunci am spart drumul. Altfel, exista riscul ca, spărgând drumul fără a face această legătură de a asigura scurgerea, apa să se întoarcă în curtea oamenilor. În acel moment am dat ordinul ca drumul să se spargă şi o să facem reparaţiile din banii oraşului. Aici, în primul rând ANIF, care e instituţie a statului, trebuie să îşi intre în atribuţiuni şi să reabiliteze acest sistem de desecare, care a fost funcţional zeci de ani, câtă vreme a fost întreţinut. Trebuie să se implice toţi factorii responsabili în domeniu, de la ANIF, la Apele Române, Primăria Ghiroda, Primăria Timişoara, Consiliul Judeţean etc. Am cerut o discuţie dlui prefect, a avut ieri loc, fiind o adunare mai restrânsă cu oameni care cunosc problema concret şi pot lua decizii coerente în acest sens. Sper că tot ce s-a discutat ieri se va şi transpune în fapt.
Eu spun aceste chestiuni pentru a lămuri o situaţie, căci anul trecut au fost tot felul de discuţii şi de atacuri. Eu l-am invitat pe dl prefect să discutăm dacă are probleme, dar dacă nu urmărim decât să sancţionăm, chiar pe unii care vor să facă ceva, nu se poate ajunge la un lucru bun. Apelul meu e să ne comportăm ca nişte cetăţeni şi să colaborăm, pentru interesul oraşului şi al judeţului. Mesajul porneşte de la nişte realităţi care deranjează şi nu duc la nici o finalitate în rezolvarea problemelor oraşului.”
A. D.
A. D.
Viceprimarul Adrian Orza propune o metodă prin care se poate ajunge la o descentralizare eficientă a sistemului sanitar.
Două săptămâni a durat întregul scandal cu posibila desfiinţare a instituţiilor de cultură.
