OPINIE
Deşi în ţara noastră atât traficul, cât şi consumul de droguri sunt aspru pedepsite de lege (cu ani grei de închisoare), ultimele statistici arată că numărul consumatorilor de stupefiante este în permanentă creştere. Unii sunt consumatori ocazionali, care s-au drogat de câteva ori, parte din curiozitate, parte pentru că au fost/s-au lăsat „influenţaţi de anturaj” (formulare deja consacrată). Indiferent de motiv, nu e bine. Dar când te pui şi plantezi tu, cu mânuţa ta, „iarbă” (cannabis), în apropierea Timişoarei, în plin câmp, unde poate trece oricine să te vadă ( şi o faci ştiind care sunt riscurile), aste e deja prostie.
În urmă cu vreo două săptămâni, a fost prins un grup de tineri care aveau o cultură cu adevărat bogată de cannabis, pe lână Moşniţa Nouă, adică la o aruncătură de băţ de Timişoara. Printre grupul de tineri agricultori se afla, culmea, şi un agent de la Inspectoratul Poliţiei de Frontieră Timiş. ( De fapt, nu e chiar culmea, şi nu e chiar cel mai neaşteptat lucru pe care ar putea să îl facă un agent de poliţie. Zilele trecute a fost prins un poliţist care era, în acelaşi timp, şi proxenet. Bine că proxenetul era şi poliţist, căci, astfel, le putea oferi protecţie fetelor. Nu legală). Băieţii au încercat să o întoarcă, zicând că au dat, pur şi simplu, peste câmpul de cannabis şi... s-au gândit că, dacă tot le-a scos Dumnezeu aşa ceva în cale, de ce să nu ia ceva şi ei? Probabil că, ulterior, i-a mustrat conştiinţa şi s-au hotărât măcar să îi dea o mână de ajutor proprietarului, respectiv să ude plantele, să afâneze pământul...
Nu trece o săptămână şi alţi patru sunt găsiţi în aceeaşi situaţie: tot tineri, tot cu activitatea de cultivare a cannabisului, tot prin zonă (undeva pe lângă Pişchia). Aceştia, mai sinceri, au recunoscut că producţia era a lor şi că au fost nevoiţi să recurgă la această metodă pentru a nu intra în conflict cu traficanţii de droguri şi a obţine drogurile mult mai ieftin. Simplu şi logic. Printre grupul de tineri pragmatici şi prevăzători nu se afla nici un agent de poliţie. Erau studenţi la jurnalistică toţi. Deci, nu au fost prinşi cei care ar trebui să vegheze la respectarea legii, ci aceia care ar trebui să informeze corect, viitori formatori de opinie. Şi se vede că asta sunt: au spus adevărul (cum că plantaţia este a lor), au evaluat corect situaţia (că e mai avantajos, din toate punctele de vedere, să îşi faci propria plantaţie) şi au acţionat în consecinţă.
Indiferent, însă, de meserii şi ocupaţii, nu au realizat că o asemenea prostie (făcută, poate, dintr-un fel de inconştienţă a vârstei, deşi argumentul ăsta cu vârsta nu prea stă în picioare) le poate distruge cel puţin următorii ani. Sau au sperat că nu vor fi prinşi (asta chiar e inconştienţă a vârstei). Iar acum, următorii ani, în loc să îi petreacă la şcoală, la chefuri şi întâlniri cu prietenii, îi vor petrece după zidurile închisorii. La doar douăzeci, douăzeci şi ceva de ani.
Pieţele, un loc în care se poate măsura gradul de civilizaţie.
În unele cartiere mărginaşe, mizeria domneşte în curţile oamenilor.
Se fură ca-n codru arbori tineri plantaţi în oraş, se distrug coşuri de gunoi, bănci şi orice altceva se poate.
Dacă o persoană aruncă resturi de tot felul pe stradă, pe jos, oare aşa face şi acasă?
