Am stat de vorbă cu Florian Mihalcea, preşedintele Societăţii „Timişoara”, pentru a afla exact contextul, datele referitoare la excluderea lui Dorel Mihiţ din Societatea „Timişoara”. Am aflat că au ajuns la urechea lui George Şerban zvonuri potrivit cărora Mihiţ ar fi fost colaborator. Pentru că toţi erau suspicioşi atunci, George Şerban a propus excluderea lui Mihiţ. Au fost întrebaţi muncitorii care îi fuseseră subordonaţi. În baza „dosarului” întocmit, Mihiţ a fost exclus, fără ca vreunul dintre cunoscuţii lui din Societate să îi ia apărarea. Am aflat şi de ce atât de târziu s-a limpezit acest caz şi alte detalii referitoare la acesta. Despre toate acestea, precum şi date legate de activitatea Societăţii „Timişoara” la ora actuală citiţi în rândurile de mai jos.

Reporter: În ce an a fost exclus Dorel Mihiţ din Societatea „Timişoara”?
Florian Mihalcea: În anul 1991.
Rep.: Ce prevedea statutul în acest sens şi care au fost procedurile care s-au urmat pentru excluderea sa?
F. M.: Statutul prevedea, aşa cum a prevăzut întotdeauna: colaboratorii nu au voie să facă parte din Societatea „Timişoara”. Procedurile au fost unele de care mi-e mai mult ruşine. Să stabilim: pe vremea aceea nu aveam nici un fel de funcţie în Consiliul de Conducere şi nu eram eu preşedinte, dar am participat la acele discuţii şi s-a făcut un fel de dosar, în care s-au luat declaraţii de la muncitorii pe care el îi avea în subordine.
Rep.: Dar unde muncea?
F. M.: Doru Mihiţ lucra la „Tehnometal”. Se pare că era un şef mai dur şi muncitorii au spus tot felul de lucruri despre el, dar, evident, nici una din afirmaţiile care s-au spus atunci nu stătea în picioare, dacă gândeai normal şi la rece. Ce se întâmpla era faptul că în acea perioadă eram foarte stresaţi de ideea că Societatea este infiltrată de securişti, pentru că ziarele scriau treaba asta. Toată lumea spunea că, de fapt, noi suntem nişte ipocriţi, că noi vrem să scoatem securiştii din peisajul politic românesc, dar, de fapt, noi înşine suntem un cuib de securişti şi din cauza aceasta eram extrem de suspicioşi şi vedeam în fiecare un informator. Aşa au fost vremurile. De exemplu, mai ţin minte un lucru, că, la un moment dat, George Şerban a spart în propriul birou zidurile pentru a căuta microfoane, lucruri care nu sunt absolut deloc normale dacă le privim acum, 20 de ani mai târziu, dar care în acea perioadă făceau parte din normalitate. De fapt, nici una din acuzaţiile care i s-au adus (lui Dorel Mihiţ – n. n.) nu s-a susţinut nici atunci, nici ulterior, dar noi am fost convinşi că asta este, că, de fapt, Mihiţ a fost un colaborator al Securităţii şi, evident, atunci am căutat să ne debarasăm de el. Or, nu a fost deloc aşa şi Mihiţ, din păcate, a suferit de pe urma acestui gest pripit, în sensul că s-a simţit trădat de prieteni şi de cei în care a crezut. A plecat, apoi, imediat în Germania. Nu ar fi intenţionat să o facă, dar a plecat pentru că, practic, credea că nu mai are ce să facă aici.
Rep.: În afară de faptul că aţi vorbit cu acei muncitori, ce mai conţinea dosarul respectiv? Mai conţinea şi alte probe? A mai existat şi altceva pe baza căruia să se voteze pentru excluderea sa?
F. M.: Dosarul nu conţinea altceva în afară de acele declaraţii ale muncitorilor, care spuneau că „ştim noi că ăsta-i securist”, ceva la modul acesta.
Rep.: Dar de la cine a pornit totul? Căci trebuia să fi venit cineva cu propunerea, cu acuzele.
F. M.: George Şerban. La George Şerban au ajuns zvonurile astea şi atunci George Şerban i-a trimis pe câţiva care să meargă prin uzină şi să facă aceste investigaţii şi ştiu că a fost atunci Marius Ghilezan, care s-a ocupat de instrumentarea dosarului.
Rep.: Mihiţ nu se cunoştea dinainte cu alţi membri ai Societăţii „Timişoara”?
F. M.: Ba da.
Rep: Cu George Şerban se ştia?
F. M.: Nu
Rep.: Dar pe cine cunoştea?
F. M.: Ştiu că îl cunoştea pe Remus Jurcă, pe Vighi, pe mai mulţi cu care am vorbit. De fapt, nimeni nu a apărut la Societatea „Timişoara”, la constituire, din neant. Toţi ne cunoşteam între noi.
Rep.: De aceea am şi întrebat. Dacă existau oameni care îl cunoşteau dinainte, nici unul dintre aceştia nu i-a luat apărarea?
F. M.: Nu, pentru că s-a creat o isterie şi, în momentul în care eşti într-o stare din asta de surescitare, atunci când toţi ne simţeam urmăriţi şi în pericol, lucrurile au fost în aşa fel spuse încât ne-au convins.
Rep.: În cursul anilor, nu a existat vreun membru al Societăţii „Timişoara” care să fi vrut să se rediscute cazul, căruia să i se pară că sunt cam şubrede argumentele pentru care a fost dat afară? Şi aici mă refer şi la membrii fondatori care erau în Societate în 1991, dar şi la membrii noi.
F. M.: În acei primi ani, au fost mai mulţi membri excluşi din Societatea „Timişoara”, pe diverse teme. În momentul în care am venit ca preşedinte al Societăţii „Timişoara”, am analizat să văd de ce au fost excluşi, observând că au fost excluşi pe diverse teme care nu aveau fundament. De exemplu, Harald Zimmerman a fost exclus pentru că nu avea activitate suficientă. În acel moment, toţi cei care au fost excluşi au fost reprimiţi în Societatea „Timişoara”. Unii dintre ei au vrut să rămână în Societate, alţii s-au retras, pentru că deja viaţa lor luase o altă turnură. Mai puţin Doru Mihiţ, pentru care aceste acuzaţii erau de altă naturăă, erau acuzaţii de colaborare cu Securitatea şi atunci am vrut să nu mai greşim încă o dată şi să facem reabilitarea lui în momentul în care avem date certe despre posibila lui colaborare cu Securitatea. Am făcut demersuri la CNSAS şi am primit decizia CNSAS cum că nu ar fi avut nici un fel de dosar, nu a fost colaborator al Securităţii şi doar în acest moment am putut să reparăm această greşeală.
Rep.: De ce de-abia în 2006 s-a solicitat CNSAS verificarea membrilor fondatori ai Societăţii şi a celor din Consiliul de conducere? De ce nu mai devreme? Nu exista posibilitatea?
F. M.: Ba da, legea exista deja, dar nu puteam să facem demersul doar pentru Mihiţ, voiam să ştim exact cum stăm şi atunci am făcut demersuri pentru membrii fondatori şi membrii Consiliului, aşa cum ne permitea legea. Am făcut-o, totuşi, aşa târziu, pentru că atunci am demarat proiectul Legii Lustraţiei şi atunci, în momentul în care noi ceream lustraţia, a revenit această idee a colaborării cu Securitatea. Am făcut un proiect de lege care a ajuns în Parlament şi am spus că este absolut normal şi corect ca opinia publică să ştie mai întâi cine suntem noi din acest punct de vedere al colaborării cu Securitatea şi de-abia apoi să pornim în acest demers al Legii Lustraţiei. Şi atunci a venit ideea că este momentul să facem o cerere la CNSAS pentru a se studia. Au fost 40 de persoane cercetate de către CNSAS, şi anume membrii fondatorii şi membrii Consiliului de la ora respectivă. Şi, din aceştia 14 au avut dosar de urmărit şi doar unul singur dosar de informator.
Rep.: Câţi dintre membrii fondatori se mai implică încă în activitatea Societăţii?
F. M.: O parte au murit şi destul de mulţi au murit. Apoi, alţii se implică în continuare în Societatea „Timişoara”, iar alţii nu se mai implică pentru că au intrat în afaceri sau în alte proiecte care îi ţin deoparte. Nu ştiu să spun procente, dar sunt în continuare membri fondatori care sunt şi membri ai Societăţii, sunt şi în Consiliul de Conducere actual. De exemplu, acum, în actualul Consiliu de Conducere sunt trei membri fondatori: eu, Vighi şi Marineasa.
Rep.: Câţi membri are, în total, Societatea „Timişoara”? Câţi dintre aceştia se implică în acţiunile Societăţii?
F. M.: În jur de 100 de membri. Asta înseamnă că ei se şi implică în acţiunile Societăţii „Timişoara” pentru că, potrivit statutului Societăţii, dacă cineva nu se implică şi nu plăteşte cotizaţia timp de doi ani înseamnă că nu îl mai interesează şi este radiat. Nu vrem să avem o organizaţie care să aibă mii de membri, aşa cum avea în '90, care, de fapt, să fie doar în scripte, doar pentru a afirma că avem mulţi membri. Sunt cam 100 de membri care sunt activi.
Rep.: Care sunt cele mai importante proiecte derulate de Societatea „Timişoara” în ultimul timp?
F. M.: Cel mai important este Legea Lustraţiei, care a reuşit să treacă prin Senat şi s-a împotmolit în Camera Deputaţilor, se cunoaşte povestea. Dar, în continuare, mergem pe acest proiect. Am făcut şi tot felul de alte proiecte, cum ar fi „Frontiera” - să vedem istoria celor care au încercat să treacă fraudulos frontiera în timpul comunismului şi ce au păţit. Organizăm mese rotunde, dialoguri civice şi politice.
Rep.: Care sunt relaţiile Societăţii „Timişoara” cu alte ONG-uri? Există colaborări? Cum s-au concretizat acestea?
F. M.: În primul rând, avem relaţii foarte bune cu mai multe ONG-uri din ţară, care s-au reunit în Coaliţia pentru un Parlament Curat şi Coaliţia pentru o Guvernare Curată, din care noi afcem parte. Sunt două organizaţii din această coaliţie: Societatea „Timişoara” şi Academia de Advocacy. De asemenea, facem parte din Iniţiativa pentru o Justiţie Curată, care reuneşte asociaţii ale magistraţilor şi membri ai societăţii civile. De asemenea, avem relaţii pe plan local cu diverse asociaţii, în special cu Memorialul Revoluţiei sau cu asociaţii de revoluţionari.
Rep.: Comparativ cu anii 90, cât de vizibilă este acum Societatea Timişoara? Ce efect au luările sale de poziţie? Se face auzită?
F. M.: A trecut vremea mitingurilor, a trecut efervescenţa din anii '90 şi din cauza asta lumea ar vrea să ne vadă în aceeaşi poziţie în care eram în anii '90. Lucrurile s-au schimbat şi am constatat că este mult mai eficient să propui proiecte de lege, să redactezi proiecte de lege pentru ca să schimbi ceva şi apoi este mai bine să te uneşti într-o coaliţie cu care să încerci să schimbi lucrurile decât să ai o voce singulară. Bun, s-ar auzi vocea ta şi din cauza asta multă lume ar crede că într-adevăr faci ceva, dar fără efecte. Pe când, noi am spus că modalitatea petiţionară de acuma este mult mai eficientă.